ARANJAMENTUL

CAPITOLUL 5

Ziua următoare începuse cum nu se putea mai prost pentru Victoria. Nu doar că, Grace și Patricia și-au permis să dea buzna în camera ei și să o interogheze cu privire la seara precedentă, aceasta trebuia să mai facă fața și zecilor de apeluri primite de la prietena ei din adolescență, Dakota. Singura prietenă. O anunțase cu o săptămână sau două înainte, de revenirea ei acasă, iar blondina abia aștepta să o strângă în brațe.

— Știam eu că nu ne putem baza pe ea. Mă mir că a supraviețuit patru ani de una singură. Este total inutilă.

Valul de jigniri pe care Patricia i le aduse Victoriei, nu făcură altceva decât să o facă să-și urască sora mai mare și mai mult.

— Dar tu? Cu ce spuneai te ocupi? Se presupune că ai un master în economie, dar nu ești altceva decât o simplă secretară într-o firmă de renume. Și asta, tot datorită tatei.

Auzind ofensele aduse preaiubitei sale fiice, Grace se repezi numaidecât la patul Victoriei și o forță să coboare dintr-o mișcare. O apucă agresiv de o mână și o trase în fața oglinzii din camera ei.

— Uită-te la tine, fetițo. Nu este NIMIC la tine care să placă cuiva. În comparație cu Patricia, ești ZERO. Dacă ți l-am oferit pe tavă pe David King, a-i face bine să urmezi indicațiile noastre și să-i intri în grații fandositului. Ca și tine, nu cred că e mare brânză de el, în afară de numele bătrânului.

Atât Patricia, cât și Grace, ieșiră din camera Victoriei trântind ușa în urma lor și lăsând-o pe brunetă cu lacrimi în ochi.

— De ce mi le-ai scos în cale, Doamne? Murmură, apucând fotografia mamei sale de pe noptieră.

Anna murise pe când Victoria avea doar doisprezece ani. Aceea a fost vârsta la care o fetiță ca ea avea cea mai mare nevoie de o figură maternă. Doi ani mai târziu, s-a trezit în casă cu două scorpii care aveau să-i mănânce zilele. Ele au fost și cele care s-au ținut de capul lui Luke și l-au convins să-și trimită fiica pe alt continent la universitate.

Deși nu era o fire care să poarte pică sau ură pentru alte persoane, în privința celor două nu se mai putea abține. Le dorea afară din casa și viața ei cât mai curând posibil. Dar nu știa cum ar fi putut să facă acest lucru de una singură.

***

Dacă Victoria se preocupase de altele în acea zi, David avea și el problemele lui.

Nu mai pășise de mai bine de șase ani în firma tatălui său. Nici măcar portarul nu-l mai recunoscuse. Era de la sine înțeles. Brunetul își luase viața în propriile mâini imediat după ce a terminat și el studiile și a fost înștiințat de problemele de sănătate cu care se confrunta mama lui în Rusia. Deși părinții lui divorțase în condiții amiabile și nici unul nu-și mai refăcuse viața apoi, David nu putea să nu-i poarte o urmă de pică lui Marcus. În adâncul sufletului, deși știa că nu e responsabil direct, îl făcuse vinovat de moartea ei.

— Domnule, domnule, vă pot ajuta cu ceva? Cred că ați greșit etajul.

Pe urmele sale, se ținea nimeni alta decât secretara vicepreședintelui de la King Enterprises. Patricia Quinn. Femeia călca apăsat și zgomotos, sunetul tocurilor de zece centimetri având puterea de a trezi la viață și morții.

Blonda se postă direct în fața lui, blocându-l. Biroul lui Marcus se afla în capătul holului, însă Patricia părea că nu e dispusă să-i lase cale liberă.

Înainte să-și deschidă gura, David citi numele de pe ecuson. Nu era fraier. Cât de mare putea fi orașul? În plus, își aducea și el aminte de relațiile tatălui său.