Încătușat

21 Trecut

„Trecutul este întotdeauna un reproş adus prezentului." - Robert Penn Warren

"Mă gândesc la atingerea ta fină pe corpul meu, și să fiu a naibii dacă nu raționamentul meu cade când vine vorba de tine."

Îmi răsună în minte vorbele sale și știu sigur că-mi pierd mințile. Știam că Max este sincer, chiar știam asta. Dar atât de direct nu aveam idee că este. Sinceritatea lui mă obosește dar mă și derutează.

Inima îmi bate atât de puternic încât știu sigur că până și el o aude. Știu sigur, că tremur iar privirea lui îmi despică inima în două. Mă face să-i cedez. Vreau să cedez. Mă instigă.

Mă ridică deasupra solului iar în nici câteva secunde unul dintre brațele sale îmi forțează genunchii să-i înconjoare talia. Spatele meu este lipit fără scăpare de peretele camerei. Știu că este nervos din momentul în care își poziționează o mână în jurul gatului meu și cealaltă pe talia mea.

Presiunea dintre noi crește din ce în ce mai mult. Și eu o să mă las în voia sa, nu pot să mă opun chiar dacă aș vrea, nu aș putea.

-Oare este un păcat dacă te doresc? Vocea sa atât de groasă mă doboară. Frate cum pot să-i rezist?

-Te vreau Sara, chiar dacă te vreau și nu știu sigur cât o să mai rezist atât. Vreau să fie ceva natural, chiar dacă din partea mea este, vreau să-ți ascult și ție dorința. Și vreau a naibii de tare să ți-o aflu.

Mâna lui stă lejer pe gâtul meu, fixată de parcă este un colier, unul din preferatele mele, care și când fac duș nu vreau să-l dau jos.

Oare ce simt? Oare chiar îmi place Max? Adică da, are toate atuurile posibile pentru un bărbat. Unul pe gustul meu.

-Pot? Mă întreabă acesta și nu înțeleg la ce se referă. Ochii lui sunt ațintiți asupra buzelor mele și abia după ce mâna de pe gât coboară în jos îmi dau seama despre ce era vorba.

Doamne, de ce trebuie să mă atragă atât de tare? Îl vreau, chiar îl vreau și aș șterge cu buretele tot ce a făcut până acum.

-Poți, îi șoptesc peste buzele, mult prea apropiate.

Ochii săi nu mai clipesc, este blocat de ceva, nu știu ce anume.

-Hei! Exclam neștiind ce să fac în toată această tăcere.

Brațul din jurul talie mele coboară mai jos spre solduri.

-Nu cred că am auzit bine, poți să mai repeți, te rog? Capul său se mișcă destul de repede spre gâtul meu iar respirația sa caldă o simt atât de fierbinte pe pielea gâtului, și fără să-mi dau seama picioarele mele se strâng destul de tare pe șoldurile lui.

-Chiar dacă corpul tău mi-a răspuns vreau să-ți aud glasul mio caro. Îmi mușcă ușor gâtul după care depune un sărut scurt pe mușcătură.

După chin vine plăcere.

-Am spus că te las să mă atingi Max, unde vrei tu. Cât timp vrei tu, oricând vrei. Nu mi-am dat seama cât de răgușită sunt numai în momentul când glasul mi-a fost auzit.

-Nu știi de când așteptam aceste cuvinte.

Atâta spune înainte ca gâtul meu să fie terenul său de razboi. Nu pot să înțeleg dacă are nervi sau este frustrat dar mușcăturile pe care mi le depune pe gât mă face să realizez ce efect are asupra mea. Atunci când termină cu partea dreapta îmi dă capul mai pe spate pentru a putea avea acces asupra părții stângi iar fără să aștepte prea mult, limba sa curcă până dedesuptul urechii pe linia pulsului în cel mai încet mod posibil.