Cum crezi că arată fericirea, când tu ești predispus doar eșecului? Cum crezi că vei supraviețui, când ai devenit povara de pe umerii celorlalți?
Acestea sunt întrebările ce-i traversează mintea lui Kendrick Jones, un suflet care a fost silit să fi...
Înainte să citiți capitolul ăsta, mă gândeam să fac un grup pe Facebook special pentru carte. Ar vrea cineva? P.S. am ales să pun anunțul acesta aici, deoarece dacă îl puneam la sfârșitul capitolului, nimeni nu îl citea.
_______________________________________
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
KENDRICK JONES
Când destinele se împletesc și nostalgiile apar.
— Cred că eu.
Nu sunt sigur de ceea ce spun, dar la vederea lui Tegan, picioarele au început să mi se înmoaie periculos de tare, ba chiar să-mi pierd mințile. Arată splendid în ziua aceasta și... ei bine, ea arată mereu bine, în ciuda răutăților pe care eu și restul i le-am spus. Zgârieturile și vânătăile pe care le avea acum câteva zile pe picioare s-au vindecat miraculos, picioarele arătându-i fine și nelovite, deși cicatricele sunt încă prezente și așa vor fi. Încep să o analizez din ce în ce mai intens, iar ea pare să simtă asta, căci începe să se roșească considerabil. Când ochii îmi poposesc cu privirea asupra buzelor sale întredeschise — printre care ies suspinele sale silențioase —, simt o dorință arzătoare ce mă îndeamnă să merg spre ea ca o furtună și să-mi zdrobesc buzele de ale sale. E ireal ce se întâmplă cu mine, dar fata asta îmi transmite o stare inexplicabilă de bine.
Și urăsc că trebuie să recunosc asta, dar sunt vrăjit de frumusețea sa din acest moment.
— Știam eu! exclamă Tommy, sărind în sus. Kendrick și cu Tegan stau într-un copac, și pe loc s-au sărutat!
Tegan își mărește instant ochii, la fel ca mine, iar ceilalți par șocați de ceea ce a zis micuțul. Într-adevăr, și noi doi suntem, doar că nu avem ce să-i reproșăm. Un copil mic știe mai multe decât unul mai mare. Se simte de la distanță cât de vrăjiți suntem unul de celălalt, însă e doar o chestie de moment până când mă voi schimba din nou, și o voi trata ca pe-o cârpă de șters praful.
— Fiule, vrei să mă conduci tu spre altar? întrebarea mamei mă scoate din gânduri, făcându-mă să rămân puțin împietrit.
Nu am mai fost la o nuntă de foarte mult timp — cred că de când eram un puștan de vârsta lui Tommy —, iar acum, la această nuntă, totul este diferit pentru mine. Sunt mai matur și sunt singurul bărbat al familiei Jones. Dacă bunicul era aici, cu siguranță el o conducea pe mama spre altar, dar dacă nu e, eu sunt cel mai potrivit s-o fac. Sunt emoționat și încep să-mi mut greutatea de pe un picior pe celălalt, deoarece văzând-o pe mama atât de frumoasă, înțeleg că își va găsi din nou fericirea demult pierdută.
Îi iau mâna într-a mea și depun un sărut cast pe ea. Îmi ridic privirea asupra feței sale, iar fericirea i se poate citii pe chip, alături de ochii ușor înlăcrimați de emoție. Theresa începe să facă pași în direcția ușii ce duce spre curtea din spate, iar eu o urmez, mergând în paralel cu ea. Odată ce ies împreună cu aceasta pe ușă, emoțiile încep să mă copleșească, de parcă m-aș căsători tocmai eu, ceea ce e hilar, pentru că nu văd ce femeie ar putea să stea cu un ticălos precum mine. Sunt bun doar pentru a răni, nu și a oferi iubire și afecțiune.
