Cum crezi că arată fericirea, când tu ești predispus doar eșecului? Cum crezi că vei supraviețui, când ai devenit povara de pe umerii celorlalți?
Acestea sunt întrebările ce-i traversează mintea lui Kendrick Jones, un suflet care a fost silit să fi...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Tegan Hayes
În același loc, în același pat.
— Băga-mi-aș..., îi aud de afară vocea lui Kendrick, și îmi șterg cât de repede pot corpul ud, luând apoi halatul pe mine.
Sunt panicată până peste cap de gestul său și, deși a menționat mai demult că nu este un pervers, tind să cred că are înclinații de acest fel. După ce că mă văzuse goală în baia din casa noastră, acum mă privise goală și în baia acestui hotel.
Înainte să ies și să dau ochii cu acel ticălos, arunc o scurtă privire în oglinda băii, încercând să-mi ascund roșeața instaurată în obraji din cauza sentimentului de rușine acumulat. Când reușesc să o maschez cât de cât și să-mi dau cu puțină apă rece, care să mă revigoreze, apăs cu putere pe clanța ușii și ies val-vârtej. După ce fac asta, îl găsesc pe Kendrick stând cu capul sprijinit în mâini, ușor debusolat și cu privirea unui om fără chef de viață.
— Pot să știu și eu de ce naiba mă spionai ca un pervers în timp ce făceam duș? întreb pe un ton cât se poate de calm, strângându-mi șnurul de la halat tot mai tare.
Poate că par cât se poate de calmă, însă în interiorul meu fumeg de nervi, iar în minte îl fugăresc pe el cu un cuțit în mână. Asta ca să nu mă mai urmărească în unica mea intimitate.
Totuși, timpul se cam scurge și aștept un răspuns din partea sa, dar din câte observ, doar își ridică privirea asupra mea și se freacă la ochi. Deschide gura să spună ceva, însă doar mirosul băuturii consumate în exces se simte, venind până la nările mele. Sunt contra alcoolului, țigărilor și a substanțelor ilegale. Nu suport oamenii care consumă băutură și nici care își termină plămânii, fumând câte un pachet pe zi. Oftez cu tristețe, neștiind ce altceva aș putea face în momentul acesta, deoarece se află într-o stare de ebrietate. Decid să mă așez lângă el, pe marginea patului și să privesc nedumerită în gol. Nu știu ce este cu acesta aici, însă nu prea cred să fi venit aici din proprie inițiativă.
— Ce cauți în camera mea, grăsuțo? mă interoghează, jignindu-mă și, în sfârșit, rostind ceva.
— Camera ta? pufnesc iritată. Asta e camera mea, confirm cu sinceritate și îmi pun un picior peste celălalt, asigurându-mă că, sub acest halat, nu voi lăsa să se observe ceva.
Odată ce rostesc și eu acele cuvinte, Kendrick se schimbă la față, devenind dintr-odată mai palid și răvășit decât fusese adineauri. Starea șatenului de acum mă face să cred că, ori îi este rău de la atâta băutură, ori amândoi am fost cazați în aceeași cameră și abia acum ne-am dat seama. Și da, a doua variantă pare să fie cea mai accesibilă, după mijirea ochilor smaraldici.
— Cum nai... Dumnezeule! se oprește din vorbit, ridicându-se din pat și mergând spre baie.
