Metamorfozis: Trupuri şi suflete

6.6K 512 341
                                    

—Deci Joy şi Hades sunt în Germania.

Kit îşi duse braţele la piept, legănând afirmativ din cap. Gale îşi trase degetul din gura lui Church, pisoiul urcând cu lăbuţele din faţă pe abdomenul lui, încercând să-i atragă din nou atenţia.

—Exact asta am spus, Gale.

—Te-am auzit din prima, dar îmi place faţa aceea dezaprobatoare pe care o faci când o repeţi, recunoscu Gale, iar Scout scoase un sunet exasperat lângă el.

Gale rânji leneș. Păstra în interior groaza pe care plecarea lui Joy i-o adusese în suflet. Ultima dată când mersese în Germania venise înapoi cu puteri noi, periculoase, şi o cicatrice urâtă pe coapsă. Acum, plecarea ei lăsase în urmă o Lauren inconştientă, de la care Gale plecase cu câteva ore în urmă. Avea să se întoarcă la ea, desigur, pentru că îi părea rău să o lase singură. Joy trebuia să se întoarcă cât mai repede, iar Gale spera ca de data aceasta Hades să o protejeze cu adevărat, aşa cum se tot lăudase până atunci că o va face. Cam dăduse greşi până atunci, ce-i drept.

—Diseară, Christine va redeschide un portal spre Linderhof, în conac, spuse Kit, rezemat într-un umăr în pragul ușii ce ducea spre bucătărie. Va trebui să trecem prin el exact cum au făcut-o Hades și Joy.

—La ce oră trebuie să fim gata? întrebă Scout.

—Scout, vom merge doar eu, Blaise și Skye. Tu și Gale veți rămâne aici.

Gale se temu de privirea aspră a lui Scout fără ca măcar să îi fi fost adresată lui. Kit tăcu, semn că niciodată nu fusese mai înverșunat ca atunci, iar Gale i-ar fi spus că era un egoist. Desigur, trebuia să fi orb ca să nu-ți dai seama că între ei doi era ceva, Gale ajunsese la ei la ora nouă într-o dimineață de vineri și Scout era deja acolo, dar Scout voia să-și găsească fratele și să-l tragă la răspundere pentru ceea ce făcuse, iar Kit nu avea niciun drept să o oprească.

—Știi că nu va fi așa, zise ea, apoi răspunsul dat de Kit fu întrerupt de niște bătăi în ușă.

Kit se întoarse spre stânga, puse mâna pe clanță și se dădu în lături, ca Blaise și Skye să intre. Pentru un moment, Gale fu amuzat de expresiile lor. Părea că erau urmăriți de niște nori negrii ai căror stropi le făcuse moralul să intre la apă. Apoi, în urma lor, intră Seth. Seth. După ce Gale reușise să-l evite până și la liceu timp de o săptămână, după ceea ce se întâmplase în seara transformării lui, Seth tocmai ce-și ridica privirea spre el, proaspăt intrat în apartament. Gale își ținu respirația. De ce tocmai atunci? Sau era mai bine, căci astfel nu puteau rămâne singuri? Gale se temea de acea discuție care trebuia să existe între ei.

—Nu arătaţi prea bine, remarcă Kit, iar Blaise îi aruncă o privire încruntată.

Gale uită că Church stătea la el în poală. Pisoiul îi zgâria antebraţul cu gheruţele, încercând să-i atragă atenţia, dar ochii tânărului erau îndreptaţi spre Seth, a cărui expresie exprima ceva între uimire şi dor, buzele lui desprinzându-se, ca şi cum ar fi dorit să spună ceva. Dar tăcu, pentru că Gale îşi feri imediat privirea şi-şi întoarse agitat capul. Inima lui bătea cu putere, iar căldura din cameră păru, brusc, insuportabilă.

—Hunter a înnebunit, replică Blaise, trecându-şi mâna prin păr. Trebuia să stăm cu ochii pe Joy şi am lăsat-o cam moale în ultimul timp. Vrea să trimită nişte vârcolaci la Linderhof.

—A vorbit cu Raphael?

—Probabil. La cât de nervos era, cred că deja vorbise cu Raphael când m-a sunat pe mine. Nu avea de la cine să afle despre Joy şi Hades.

Atinși de flăcări: Metamorfozis (II)Where stories live. Discover now