Şi când ura devine iubire... (Cartea #1 din seria Sentimente)

~ Trei ~

Capitolul 3

 

~Do ya feel this? Can ya feel that? Do ya take some to give back? Are ya ready to move it, move it, cause I'm ready to lose it, lose it. So let me flow, get ‘em back on the floor. If ya take it slow, I'll be ready to go, so watch me, watch me. I twist my hips (watch me), I pump my fists (watch me), I move like this... Watch me work, watch me work~Tim James, Nevermind – Twist My Hips 

Alte trei zile. Atât trec de la declaraţia războiului dintre Kristeen şi Brenden. Normal, de atunci, fata se tot gândeşte la ce ar putea face. Îşi închipuie că ar putea să-l denigreze în public, dar îi trebuie o modalitate originală, nu una dintre încercările lui învechite. Ar putea, de asemenea, să-l bată, la propriu. Nu doar o vânătaie ca să-i machieze faţa, ci mult mai multe. Dar nu crede că el va sta ca ea să-l rănească. Ar fi o idee să-l provoace la ceva, ceva la care ea este extrem de bună, iar el este mediocru. Bineînţeles, nimic legat de şcoală sau sporturi liceene.

Şi, aşa i se aprinde beculeţul...

Chiar în momentul în care ideea prinde contur în mintea ei, telefonul îi sună, arătând exact persoana cu care îşi doreşte să vorbească.

“Clay!” salută Kristeen.

“Kris, salut.”

“Şi care-i ocazia?! Cu ce te pot ajuta?”

“Of, inimioara mea zdrobită...” spune tipul cu o falsă îndurerare. “Draga mea, vezi că-mi răneşti sentimentele atât de pure şi nevinovate. Nu am voie să sun doar să văd ce mai faci?”

“Sigur că da,” spune cuvintele cu sarcasm. “Iar eu tocmai voiam să te sun pentru a-mi declara dragostea nemuritoare.”

“Ştiam eu c-ai să recunoşti că mă iubeşti!” spune băiatul de la celălalt capăt, trimfător.

“Clay, motivul pentru care ai telefonat!”

“Băi, nu eşti amuzantă deloc. Bine, bine, lăsăm iubirile pe mai târziu. Timpul pentru afaceri.” Kristeen chicoteşte puţin, după care devine serioasă. “Ştii că Snake trebuia să participe la NASCAR...”

“Trebuia? Să înţeleg că nu mai participă?”

“Dragostea mea,” spune pe un ton uşor batjocoritor, “Eşti pur şi simplu atât de deşteaptă. Ţi-ai dat seama că ‘trebuia’ este la trecut!”

“Clay, fii serios pentru o clipă şi spune-mi, cine va fi înregistrat în locul lui Snake.”

“Tu, iubirea mea,” continuă s-o tachineze.

“Clay...” îl avertizează.

“Serios, Kris, tu.”

O clipă, se face linişte. Apoi se aude o respiraţie cum iese din gura fetei, grea, apăsată, apoi un ţipăt de bucurie.

“Vorbeşti serios!? Dumnezeule! O să fiu la NASCAR? Clay, vorbeşti serios? Nu-ti baţi joc de o inimă tânără şi plină de speranţă ca a mea? Chiar particip? Serios? Serios?!”

“Ho, femeie! Ia o pauză!” râde Clay la entuziasmul şi îndoiala din glasul ei. “Da, tu, Kristeen Releck, puştoaica de 17 ani care a făcut ravagii pe pistă de când a pus mâna pe volan. Cred că maică-ta te-a hrănit numai cum maşini când te purta în pântece.”

“Clay, maşinile nu-s comestibile,” răspunde fata total serioasă.

“Să le ia naiba dacă-s sau nu comestibile. Ce-i important e că tu, draga mea, vei fi la NASCAR în câteva săptămâni.”