Şi când ura devine iubire... (Cartea #1 din seria Sentimente)

~ Paisprezece ~

Capitolul 14

~You're everything that I was never ever meant to hold, you are the stories, every riddle that I was never told. Don't you wanna know what is right behind the door?Open your heart to unexpected love. Open your heart to unexpected, long neglected love. You are the unknown, all that's hidden in love's equation. You are the sound in the silence of cruel sensation. Don't you wanna know what is right behind the door?Like slippery stones under bare feet, a twist of fate walked over me. Sharp intrusion never meant to be, now I'm calling, falling, craving, raving... Open your heart to unexpected love. Open your heart to unexpected, long neglected love. Open – up – your – heart... Open – up~ Anggun – Open your heart

 

Dimineaţa vine repede. Fiind duminică, băiatul se întinde – aude oasele cum pocnesc unul câte unul – şi se uită la stelele de pe tavan, încruntându-se puţin. Aseară, după toată harababura cu Kristeen, s-a gândit dacă nu cumva a acţionat puţin cam greşit. El vrea să o facă să-l placă, nu să înceapă să-i arunce cu diverse arme albe în faţă. Însă, văzând-o atât de aprinsă, încercând să pară fioroasă, aruncând pumni în stânga şi-n dreapta, nu s-a putut abţine. Era mult prea frumoasă pentru binele ei. Se miră cum deabia acum i se deschid ochii. Unde era această frumuseţe a ei... anul trecut, să spunem? Sau chiar şi de Crăciun ar fi fost bine să o fi descoperit. Măcar, nu mai avea să primească un pumn în moacă.

Telefonul îi deranjează această dezbatere internă.

Îl caută prin pat – nici nu vrea să ştie cum de a ajuns acolo – după care răspunde apelantului.

“Ce vrei?” spune morocănos. Ce?! După o seară de tot rahatul şi o noapte şi mai şi, pentru că tot îi revenea în minte imaginea ei aruncând ca o descreierată – în cel mai bun sens posibil al cuvântului – orice prindea la mână, cred şi eu ca nu era tocmai cel mai vesel om de pe planetă. Îţi dai seama ce poate face unui creier atâtea ore de nesomn?

“Oh, da’ văd că eşti numai curcubee şi trandafiri...” spune ceea ce seamănă a fi vocea lui Xavier, într-o manieră foarte sarcastică.

“Hai, scuteşte-mă!” mârâie Brenden.

Între timp, Xavier invită la o conferinţă şi pe ceilalţi trei. Na, ce să le faci, sunt mai răi decât cei trei muşchetari! Toţi pentru unul şi unul pentru tonţi!

“Cum a fost aseară?” întreabă Sam curios.

“Da, ai reuşit să vorbeşti despre anunţul publicitar?” se vâră şi Charlie ca ursul la miere.

“De unde aţi mai apărut şi voi, nătângilor?” se încruntă Brenden când îi aude pe cei doi.

“Din codrii de aramă!” răspunde ironic Kevin.

“Nu, din epoca de piatră,” suplimentează Charlie.

“Eu zic era de argint,” completează Sam.

Brenden geme frustrat. Uite cum începe...

“Ce are era de aur?” întreabă Kevin.

“Frate, suntem în era de aur!” spune Charlie.

“Ba nu, prostule. Aia a fost acum un secol sau ceva de genul,” corectează Sam.

“Acum este era tehnologiei,” intervine şi Xavier, adorând conversaţiile astea.

“Ce-ai frate, e aia de aur!” se cunoaşte iritarea din vocea lui Charlie.

“Aia a fost, nu înţelegi?” zice Xavier.