Ora 16:13. Am ieșit din secție urmat de doi polițiști care vor să mă excorteze până la orfelinat, eu încercând din răsputeri să nu mă gândesc la Raluca.
De abia i-am convins pe polițiști că vreau să merg singur spre casa diavolului, cu pretextul că sunt tulburat și vreau să fiu singur. A mers.
Iar în nici 2 min de mers, telefonul vibrează.
-Explică-te Raluca!
R: Da păi bună și ție!
-Zii odată!
R: Ce să zic?
-De unde știai că nu sunt părinți mei naturali?!
R: Ai fost să verifici nu-i așa?
-Raluca termină. Zii odată de unde știai.
R: Știam ok?
-De unde?
R: Am verificat! Doar nu era să îți distrug viața doar pentru a mă răzbuna.
-Ai făcut-o deja.
R: Ba nu! Eu doar am făcut ce era corect!
-Adică să îmi omori părinți care m-au crescut?
R: Marc, nu înțelegi! Ei te-au furat pentru bani...
-Minți!
R: Iar apoi ți-au ucis mama pe loc, iar tatăl tău a murit din cauza unei hemoragii foarte mari după 5 zile de la asasinare.
-D-de unde...
R: Știu? Păi ți-am spus m-am documentat.
-Cine ești tu defapt? Și ce vrei de la mine?!
R: Oh Doamne, știam că vom ajunge și aici...
-Zii odată.
R: Știi deja cine sunt.
-Ba nu, nu știu. Știu doar că ești o dementă pe nume Raluca care mi-a omorât prietena...
R: Pe care nu o placeai.
-Și familia!
R: Îmi pare rău doar că...
-Că ce?!
R: Am vrut să te protejez.
-De bau bau?!
R: Taci odată idiotule! Ascultă-mă și taci! Parinți tăi voiau ca peste 2 săptămâni să te ducă la un "orfelinat".
-Oricum acolo mă duc,am doar 15 ani.
R: Orfelinat în ghilimele tâmpitule.
-De ce unde pana mea să știu că era cu ghilimele?!
R: În fine... orfelinat înseamnă traficant de carne vie mai exact.
-Nu! Nu ar fi făcut-o!
R: Ce te face să crezi că nu?
-Dar ce mă face să cred că da?
R: De ce aș minți?
-Ca să scapi pentru omor!
R: Oh mai taci. Eu doar te-am salvat.
-Adică te-ai răzbunat!
R: Cam așa ceva.
-Ce vrei?
R: Uite, chiar îmi pare rău.
-Și mie că încă vorbesc cu tine.
R: Atunci, de ce mai raspunzi mă rog?
-Pentru că îmi e frică de o dementă pentru că m-ar putea ucide. Cam d-aia.
R: Nu te-aș ucide.
-De ce te-aș crede?
R: Corect.
-Zii odată ce vrei! Mă grăbesc.
R: Vreau să ne întâlnim.
-În visele tale.
R: Dacă ai simțul conservării vei veni mâine la ora 16:00 în fața parcului Lincoln.
-De ce? Ce vrei defapt?
R: Ți-am spus,dacă mai vrei să trăiești vei fi acolo.
-Raluca!
R: Grăbește-te la orfelinat!
-De unde...
R: Știu? Hm,știu mai multe decât crezi! Pa Marc!
~Apel îngheiat~
Mai grav este că încep să o cred. Nu, nu, nu. E o criminală, nu pot avea încredere în ea.
CITEȘTI
Apelul cu nr. privat
Short Story"Te urasc." "Sentimentul e reciproc." "Atunci cred ca ma bucur, pampalaule." "Ciudato." "O sa iti distrug viata." "Ai facut-o deja." "Imi pare rau." "Serios?" "..." !!Cartea necesită scurtă editare și verificare. Îmi cer scuze anticipat pentru greșe...
