Stateam pe o banca oarecare din parc, jucandu-ma nervos cu degetele, uitandu-ma in gol spre asfalt. Ar fi fost frumos daca s-ar fi intamplat asa. Ar fi fost frumos sa vina dupa mine. Ar fi fost frumos sa imi vorbeasca macar o data in felul acela, ca orice fata normala. Dar ea nu este normala. Nici pe proape, insa este speciala.
Ar fi fost frumos sa imi spuna ca este a mea. Ar fi fost frumos sa ma sarute... Ar fi fost frumos sa fie papusa mea de portelan de care sa am grija, nu de care sa imi fie frica.
Dar mereu realizez ca ea nu este asa cum mi-o imaginez si tot ce simt pentru ea se naruie de fiecare data cand conversatiile nostre se termina. Mereu realizez cine este ea cu adevarat si pur si simplu nu ma pot lasa sa o iubesc.
Daca nu o fac deja.
Mi-a luat mult sa realizez, dar deja o fac...
Bazaitul telefonului m-a facut sa tresar si sa imi trag nasul incercand sa imi restabilesc calmul. Imi varasc mana in buzunar si incep sa citesc mesajul.
"chiar vrei sa iti dau o zi libera? stai calm, scumpule, tocmai mi-am terminat treaba. nu te voi mai deranja."
-Ce nai...injur citind de inca vreo 5 ori mesajul.
"Ce vrea sa insemne si asta?"
"ca, oficial, ea este moarta, iar tu ,oficial, esti liber. multumesc pentru ajutor, pustiu. semnat A."
___________________________________________
Hei pufosenii :o3
stiu ca probabil este cel mai scurt capitol insa chiar nu am avut mai multe de scris pentru partea aceasta. m-am razgandit cu finalul si nu prea mai vreau sa il lungesc pana la 50-60 capitole. va avea in jur de maxim 35. mda, stiu, trist. insa ma voi gandi daca voi face continuarea.
deci mai sunt cam 2 capitole cu narare, 2 capitole cu scrisori, una de la Raluca si una de la Marc, iar apoi epilogul.
va pup. kisses :*
YOU ARE READING
Apelul cu nr. privat
Short Story"Te urasc." "Sentimentul e reciproc." "Atunci cred ca ma bucur, pampalaule." "Ciudato." "O sa iti distrug viata." "Ai facut-o deja." "Imi pare rau." "Serios?" "..." !!Cartea necesită scurtă editare și verificare. Îmi cer scuze anticipat pentru greșe...
