Draga Marc,
Nu stiu exact cu ce sa incep. Poate cu cine sunt, poate cu cine am fost, poate cu cine ar fi trebuit sa fiu, poate cu ... adevarul. Dar e greu sa spui adevarul cand tot ce ai facut, a fost o minciuna. Cred ca meritai ceva mai bun decat drama asta.
E clar ca daca ai primit scrisoarea asta, eu sunt deja ... moarta. Asa cum trebuia de mult sa fiu. Chiar tu ai spus-o. Sunt o criminala. Merit moartea. Meritam sa sufar, dar tu nu. Tu ai fost doar o alta victima in jocul nostru, in al meu si... ei bine, nu stiu exact al cui, insa cred cu tarie ca tu sti la cine ma refer si in curand vei afla. Ai fost pionul, cand trebuia sa fi doar spectatorul. Si imi pare atat de rau ca te-am varat in asta. Nu meritai...
Cred ca te fac mai confuz decat esti deja. Si eu sunt confuza. Nici eu nu stiu exact de ce scriu sau pentru ce o fac. Poate pentru ca inca mi-e teama si nu vreau sa mor fara macar o persoana sa imi stie povestea. Daca nici macar tu nu o sti, pentru ce am mai trait? Ar insemna ca am luptat degeaba, ca povestea mea ca fi aruncata in foc, voi fi doar o poza arsa si innegrita. As fi vrut sa fiu auzita, dar asta ar fi insemnat ca m-as fi dat de gol singura.
Ca si tine, am fost un copil normal. In ciuda faptului ca am trait doar cu mama, fara sa stiu de existenta tatalui sau al oricarui alt membru al familiei, am avut o viata normala si cat se poate de fericita. Desigur ca eram un copil curios, cand vedeam alte fetite in parc cu tatii lor, intrebam si eu de al meu, insa niciodata nu mi se raspundea. Apoi am crescut, iar regula jocului se schimbase, cel putin pentru mine. Am ajuns sa stiu o particica din adevar care pentru mine era mult prea mare, asa ca nu am mai vrut sa stiu restul. Nu intrebam ce nu voiam sa stiu.
Mergeam la scoala ca un copil normal, aveam prieteni, ieseam mereu cu ceilalti colegi, ma distram, zambeam mereu... eram fericita. Mai mult decat fericita, simteam ca traiesc viata perfecta. Pana a trebuit sa aud restul povestii.
Cum ti-am spus, tatal meu m-a vrut, ne-a vrut pe amandoua. Si nu ma refer la mama mea.
La nastere nu am fost doar eu. Am fost doua.
Cum mama nu a vrut sa renunte la copii ei, a vrut sa ne ascunda si pentru a face asta, a trebuit sa renunte la una dintre noi. Din fericire sau din pacate, a renuntat la sora mea si m-a pastrat pe mine. Pe ea a dat-o spre adoptie si mi-a spus ca s-a asigurat ca e pe maini bune. Si inca sper ca asa a fost.
Din acel moment totul a luat-o razna. Asa cum a vrut si el...
Sunt sigura ca si tu l-ai "intanit" pe A. Nu avea de unde sa imi sti numarul sau adresa sau o multime de alte lucruri... A. parca a fost peste tot corect? Te simteai mereu urmarit si stiai ca trebuie sa faci exact ce iti spune el, pentru ca mereu se afla inaintea ta? Mda... Cu el a inceput totul.
"De acum, esti la mana mea, tarfo. - A. "
Nu cred ca voi uita vreodata mesajul acela lipit pe geam. A fost mult prea infricosator ce a urmat. Nici dupa moarte nu voi uita.
Nu am luat mesajul in serios. Trecusera vreo 2 saptamani de atunci si uitasem complet de biletel, nimanui nu i-am spus despre el si poate a fost cea mai mare greseala a vietii mele. Intr-o seara tarzie, venisem de la bowling, iar usa din fata era deschisa. Cand pusesem mana pe clanta, aceasta era plina de un lichid ciudat. Iar cand am deschis usa, am dat peste... ei bine daca as spune iad, ar fi putin spus. Cel mai ingrozitor si mai sangeros iad, unde diavolul era propriul meu tata. Asa zisul meu tata, ne gasise. Si s-a gandit sa ne faca o vizita, lasandu-mi un cadou prin toata casa, iar diamantul se afla chiar pe patul meu. Peste tot era doar sange, iar atunci cand am urcat in camera mea... ei bine... mi-am gasit mama secata de sange, asezata frumos in pat, imbracata intr-o rochie alba de mireasa, tinand un buchet de trandafiri albi in mana. Expresia fetei ei, era ... complet speriata. Avea ochii largi deschisi, plini de sange, iar gura ei era larg deschisa. Era plina de vanatai, semne de injunghieri si evident, sange, mult prea mult sange...
Inca imi lacrimeaza ochii cand vad imaginea asta in fata ochilor, dar totusi nu plang. Nu pot. Vreau sa o fac. Vreau sa imi plang mama, insa nu pot. Lacrimile nu vor sa cada.
Am vrut sa ma apropii. Aveam ochii inlacrimati, acestia picand pe trandafirii albi. I-am ridicat, iar pe partea cealalta, erau plini de sange, tot acolo fiind un biletel.
"Taticul nu prea se pricepe la curatenie, nu-i asa? Oh, scumpo, asta este cadoul meu pentru tine. Tot in rochia asta vei muri si tu. - A."
Asa am ajuns la orfelinat, asa am ajuns R. Ratata, antisociala, super tocilara, bataia de joc a scolii. Nu mai aveam nimic. Pana ai venit tu... si totul ar fi trebuit sa se schimbe in bine... dar totul s-a inrautatit. Hartuielile si mesajele au incetat, insa dragostea a facut sa nu simt prea multa lipsa de durere, provocand-o mai mereu. Tu provocandu-mi-o. Nu stiu cum am ajuns asa. Totul a fost mult prea repede si spontan.
Nu ma pricep la cuvinte dulci, aproape deloc. Nu am avut niciodata cui sa ii le spun, asa ca orice sentiment mai puternic in ignoram. Asa a inceput cu tine. Am realizat cine e tatal tau, apoi am cautat totul despre tine si asa s-a aprins si flacara razbunarii. Am crezut ca daca scap de el, voi scapa si de A. Dar m-am inselat. Tot ce am facut, a fost sa te indepartez mai tare si sa imi infig cutitul mai adanc in inima.
Povestea mea este atat de lunga si atat de complicata... sortita mortii si sinuciderii asa cum mi-a spus odata A. Cred ca are dreptate... Cel mai rau imi pare ca te-am tarat in ea. Imi pare atat de rau... Sper ca intr-o zi sa ma poti ierta.
Nu stiu ce as mai putea sa iti scriu. Timpul se scurge, iar eu nu il pot opri. Uneori cand ma uitam in ochii tai albastri, la fel de frumosi ca safirele, ca oceanul, ca cerul senin, simteam ca se opreste. Oare ai fi fost aici sa opresti timpul daca ti-as fi cerut?
Nu sunt o adolescenta normala. M-am maturizat prea repede si am simtit prea multa durere decat fericire, insa atunci cand ai aparut tu, am crezut ca o vei echilibra. Nu stiu daca asa a fost... Dar stiu ca voi muri fericita si implina, cu numele tau pe buze.
Nu ma pricep sa spun lucruri dragute si pufoase ca alte fete cu care ai fost, dar stiu ca mi-ar fi placut sa fiu si eu in locul lor. Sa fim un cuplu diferit si totusi ca toate celelalte. Sa ne imbratisam ore intregi, sa vorbim non-stop, sa ne tinem de mana chiar si cand adormim, sa pot sa stau cu capul la pieptul tau si sa iti inspir parfumul, sa mancam impreuna, sa ne plimbam impreuna, sa ne sarutam minute in sir, sa oprim timpul impreuna, sa facem totul impreuna... Sa fi al meu si eu sa fiu a ta.
Totul e atat de banal pentru tine, insa pentru mine este mai mult decat perfect...
Te iubesc.
Suna atat de banal si totusi atat de adevarat.
Te iubesc mai mult decat orice pe lume si sper sa nu ma uiti niciodata, sa treci peste mine ca si cand nu am insemnat nimic, insa sa nu ma uiti niciodata. Promite-mi ca nu vei pleca de aici, din inima mea. Promite-mi ca nici eu nu voi pleca din a ta. Promite-mi ca vei lupta.
Te iubesc, Marc.
Cu dragoste,
A ta Raluca.
ESTÁS LEYENDO
Apelul cu nr. privat
Historia Corta"Te urasc." "Sentimentul e reciproc." "Atunci cred ca ma bucur, pampalaule." "Ciudato." "O sa iti distrug viata." "Ai facut-o deja." "Imi pare rau." "Serios?" "..." !!Cartea necesită scurtă editare și verificare. Îmi cer scuze anticipat pentru greșe...
