Eram la bar, ca de obicei, mâzgălind o foaie cu un pix. Aveam pe mine și un hanorac, ceea ce mă făcea sa îmi dau seama ca vara se apropria de sfârșit. Oamenii nici nu mai veneau atât de mult la plaja, așa ca barul avea sa se închidă în curând.
— Ești bine? ma intreaba Ross jucandu-se cu degetele.
— Mda...
— Ce e? continua interogatoriul, venind lângă mine.
— Vara s-a terminat.
— Nu încă, adaugă, întinzându-mi mâna.
— Ce vrei sa faci? îl întreab privindu-l ciudat. Noi încă ar trebui sa lucram.
— Nu mai e nimeni. Poți închide, găsește el soluția, tragandu-ma de mana.
Habar nu am ce voia sa facă. Dacă are de gând sa îmi arate cum poate sa facă surf legat la ochi, eu nu mă mai uit. Pentru ca nu poate.
Ajungem pe malul apei, vazand in fata noastră o barca. Sincer, nu am mai fost cu barca de când aveam 8 ani, dar de atunci am fobie. Da, exact, fobie de bărci. Experiența de atunci nu a fost foarte plăcută.
— Ce drăguț...spun. Nu mă pot urca în aia, mă corectez îndepărtându-ma de barca.
— Ce? De ce?
— Că...adică...cred ca tata mă aștepta acasă și...
— Ai închis mai devreme, ai uitat?
— Da...asa e, dar...
— Cum vrei sa încheiei cea mai buna vara dacă nu cu o plimbare cu barca? ma intreaba.
— Nici măcar nu a fost o vara. Te-am cunoscut la mijlocul lui iunie și toată luna iulie ai fost plecat.
— Bine, atunci cea mai buna jumătate de vara.
— Uite, las-o balta. Nu a fost cea mai buna vara și nici cea mai buna jumătate de vara. Ma duc acasă, îl anunț îndepărtându-ma de el.
— Dar...
— Du-te acasă, Ross.
YOU ARE READING
Seven's Heaven
Short Story"- Urăsc filmele de dragoste!" Odată ce începe să lucreze împreună cu Ross în timpul verii, cea mai mare frică a lui Anais devine cea de a se îndrăgosti de el. Cei doi au niște caractere total opuse, ea fiind o fată serioasă și acră, iar el un băiat...
