31.

2K 197 11
                                    

 
            — Acum simt...chestii.

         Îmi dau ochii peste cap exasperata.

        — E inutil, oftez.

          — Așa e, mă aproba Ross privindu-ma în ochi. E ca și cum...simt atâtea chestii și habar nu am cum sa le numesc, așa ca le spun "chestii". E...ca și cum as purta adidasi noi. Sau...ca și când as manca inghetata cu toate aromele. Sau...

         Il priveam cum spunea toate lucrurile astea și simțeam în adâncul sufletului ca as vrea sa simtă asta pentru mine. Nu pentru Karen. Ma durea, dar eram și mulțumită. Ross reușise sa își exprime emoțiile.

         — E perfect...spun. Acum...nu mai trebuie decât sa îi spui lui Karen asta și o sa fie bine.

        — Nu...Anais, eu mă refeream...

        — Ross, mâine trebuie sa am grija de verișoara mea de 4 ani și trebuie sa mă trezesc destul de devreme. O sa te descurci, crede-ma, îl încurajez, apoi îl iau în brațe. 

          Nu am de gând sa ascund asta. Chiar doare.
          

Seven's Heaven Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum