28.

2.1K 199 3
                                    


          După încercarea mea de a ne salva prietenia, am crezut ca eu și Ross ne vom distanta, chiar dacă tocmai asta nu intenționam. Dar spre surprinderea mea, am fost fericita sa observ ca eram la fel de apropiați și cea mai buna chestie, lucrurile nu mai erau ciudate intre noi.

          Trecuse ceva timp de atunci, cam trei săptămâni, si amândoi ne purtam ca și cum încercarea noastră de a fi împreună nu existase. Era bine așa. Acum, ajunsesem împreună la liceu cu ajutorul autobuzului, cum aveam obiceiul.

         — Cred ca ai luat caietul meu de psihologie din greseala, când ne-am terminat temele, îl anunț pe Ross, amintindu-mi ca nu l-am băgat în ghiozdan.

        — Da, scuze, spune repede, incepand sa se caute în rucsac. Uau...cine e ea? spune pierdut, oprindu-se din căutat și privind o fata blonda care zici ca era de pe alta planeta.

       — Cred ca e noua, îmi dau cu părerea, din moment ce nici eu nu o mai văzusem.

        — În mod clar e noua, spune fără sa își ia ochii de la ea.

        — Și? Ce mai aștepți? îl întreb zâmbind.

         — Crezi ca ar trebui sa...?

       — Bineînțeles, du-te! îl încurajez, acesta fugind spre ea.

         Am văzut cum cei doi vorbesc, apoi ea îi zâmbeste. Ross își întoarce capul privindu-ma și arata spre ea, zâmbind ca un copil. Rad, apoi hotărăsc sa mă îndrept spre clasa și sa ignor gustul amar pe care îl am acum.

         

Seven's Heaven Where stories live. Discover now