Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
James termină cu machiajul, întorcând oglinda înspre mine, zâmbind entuziasmat. Știam cât de mult adoră să facă machiaje ca efecte speciale, dar lucrând sub Cartwright, se limita cel mai des doar la acoperirea imperfecțiunilor cu fond de ten. Avea nițel noroc acum, trebuia să îmi picteze o rană cât se poate de realistă pe față. Atât de reală, încât aveam impresia că mă și durea cu adevărat. Avea talent, nu glumă.
— De-aș avea măcar pe jumătate talentul tău.
— Chiar sunt mândru de rezultat. Când ești în fața camerelor, să nu acoperi cu mâna prea mult, vreau să se observe toate detaliile, zise zâmbind. Trebuie neapărat să mai lucrez cu tine, ai așa o piele ideală pentru toate ideile mele.
Zâmbesc ușor drept răspuns, ridicându-mă de pe scaun.
— Mi-e frică de ideile tale.
— Ouch!
Îmi potrivesc mănușile pe palme și îmi croiesc drum înspre camere. Acum filmam în pădure. Era noapte afară, cerul era ușor înnorat, însă nu avea de gând să ploaie. Era mai liniștită vremea, după ce săptămâna trecută am fost constant întrerupți de vreme. Filmările acum decurgeau mai lin acum că și vremea coopera cu noi.
Ceilalți actori încă nu erau gata, astfel că stiliștii se folosesc de acest moment să se apropie de mine, oferindu-mi niște ultime retușuri la haine, până suntem anunțați toți să ne pregătim. Hainele îmi erau căptușite mai bine în jurul încheieturilor și al genunchilor în caz de o să mă lovesc din întâmplare. Însă nu-mi era atât de frică de asta. Am jucat atât de mult în filme sau seriale de acțiune, încât am pățit destule din greșeală la filmări.
— Pământul încă este ușor jilav după ploile de săptămâna trecută, fiți atenți să nu vă loviți.
— O repeți a 5-a oară pe asta, îmi așez palmele pe șolduri și îl privesc amuzat.
Regizorul dă din umeri și ne face semne să ne pregătim. Scena mă mai includea pe mine și pe alți 2 actori, după o să ne mutăm la scena următoare, unde o să apară și Zander. A trecut deja o săptămână de când am discutat ultima dată. Părea mult, dar până și în film, personajele au rămas mai distante. Așa că nu am avut până acum scene comune. Doar aparte. Sau deloc, în special eu. El era personajul principal, din perspectiva lui se filma aproape tot. Asta în prima parte a filmului, în a doua, rolurile se inversau, unde filmul se va axa mai mult pe personajul meu. Până atunci, mai toată săptămâna abia am apărut la filmări. Acum însă nu o să mai pot scăpa prea curând de el.
