Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! Bu görüntü içerik kurallarımıza uymuyor. Yayımlamaya devam etmek için görüntüyü kaldırmayı ya da başka bir görüntü yüklemeyi deneyin.
════════════════════════════════════
𝗕𝗹𝗮𝗰𝗸𝗺𝗼𝗿𝗲 𝗭𝗮𝗻𝗱𝗲𝗿
Închid ușa de la baie, pășind înfrigurat pe podeaua rece. Câțiva strecori se preling din părul meu, coborând pe bărbia mea, lovind podeaua de sub picioarele mele. Trecându-mi privirea prin jurul camerei, irișii mi se opresc asupra bărbatului tăvălit pe canapea. Ajax era întins pe canapea, cu privirea ațintită în ecranul laptopului, căutând leneș ceva. Pentru o secundă, privirile ni se întâlnesc, înainte să și-o coboare înapoi înspre laptop.
N-am știut că el este aici. El nu era aici înainte să intru în baie— dar de data aceasta am pierdut irațional de mult timp în duș. Poate dacă aș fi știut că dânsul se află aici, nu aș fi avut pe mine doar un singur prosop în jurul taliei. Însă reușesc să obțin o slabă nuanță roșiatică în obrajii săi, deci poate n-aș fi purtat nimic mai mult nici dacă aș fi știut.
Vorbea la telefon. Cu cine, nu am idee, dar după tonul relaxat al glasului și modul în care vorbea, era clar cineva apropiat. Înghit nodul din gât și mă apropii de bărbat cu pași scurți, simțind privirea sa urmărindu-mă curioasă.
— Nu am habar, Ryan. Nu știu cum să contactez unul încât să nu afle toți reporterii posibili. Oh, salut, Zander.
Schițez un zâmbet drept răspuns și decid să mă autoinvit în conversație.
— Pe cine să contactezi? Pun întrebarea curios.
— Un detectiv privat, oftă.
Nu am putut să-mi ascund confuzia de pe chip.
Mă așez pe canapea lângă dânsul, observând cum cu coada ochiului, privirea i se prelingea pe corpul meu. Încercam să fiu cât se poate de relaxat, dar cu greu îmi abțineam un chicot pe buze. Poate-l mânca curiozitatea, dar o să admit că era ușor amuzant.
— Poate nu ar trebui să zici tuturor asta dacă nu vrei sa afle mass-media? Îi spune bărbatul de la telefon, făcându-mă să mă încrunt urât.
— E okay, Zander nu este genul, îi spune, îndreptându-și atenția spre mine. Știi ce ți-am zis de Andres? Păi după ce am vorbit cu tine, chiar m-a apucat curiozitatea de a-l căuta pe bune. Acum sunt înverșunat de a afla ce naiba face el și unde este.
Îmi arcuiesc sprâncenele, ușor luat prin surprindere de asta.
Nu m-am așteptat să zică asta, să fie din nou legat despre mine. De parcă avea habar că sunt eu și o făcea special, doar ca să învârtă cuțitul în rană. Ironic, dacă te uiți din partea mea. Râd încordat, chiar dacă chipul său rămâne serios.
