Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
════════════════════════════════════
𝗕𝗹𝗮𝗰𝗸𝗺𝗼𝗿𝗲 𝗭𝗮𝗻𝗱𝗲𝗿
Deschizând ușa de la vestiar, nu m-am așteptat să îi văd pe cei doi, atât de aproape unul de celălalt. Cum aud sunetul ușii, amândoi sar ca arși, iar eu pot întâlni chipul confuz și ușor jenat al lui Ajax și expresia stânjenită a fetei. Totuși, expresia ei se schimbă repede în una de frustrare, privindu-mă cu ochi amari. Îmi încleșt maxilarul, încercând să înghit acest sentiment de gelozie din mine, fără să fie prea evident. Nu voiam să se se vadă pe față că nu-mi plăcea deloc ce vedeam acum în fața mea.
— Oh, am încurcat porumbeii? Întreb amuzat, deși cuvintele în sine îmi provocau greață.
— Nu ai încurcat nimic, mă taie brusc bărbatul, ridicându-și privirea spre mine, iar eu îi privesc suspicios.
Erau sigur în ceva soi de relație. Nu știu ce fel de relație cu dânșii doi, dar nu m-ar mira să aflu că Ajax mai mult se forțează să fie împreună cu dânsa. Pufnesc scurt amuzat și îmi croiesc pași în înăuntrul camerei, urmărindu-i cu coada ochiului. Mai mult pe Ajax, mă simțeam atât de frustrat că ei doi chiar aveau ceva între dânșii.
— Îmi imaginez că nimic, îmi arcuiesc o sprânceană, apropiindu-mă de dulapul meu.
— Orice o fi, nu e treaba ta, sări dânsa repede, privindu-mă urât.
Nu știu cum s-au găsit ăștia doi, dar tot ce puteam zice era faptul că acum blonda mă călca pe nervi mai mult decât o făcuse. Cred că se putea citi și de pe chipul meu cât de frustrat eram, astfel că mă întorc spre dulapul meu și îmi dreg glasul, râzând.
— Din câte știam eu, păpușă, aici are voie numai personalul. Așa că fu-te-o naibii de aici, cu toată politețea.
— Zander, te rog, știi foarte bine că ea este cu mine.
Asta cam era și problema mea.
— Nu mă interesează, Ajax, sincer.
— Stai fără griji, am intrat doar pentru câteva secunde. Nu vreau să vă deranjez măiestria, împăratule, îmi replică fata sarcastic și zâmbi, iar eu o examinez puțin dezgustat.
— Cine, doamne, te-a făcut așa enervantă?
Oare erau împreună ori aveau ceva gen de relație cu beneficii sau ceva rahat de genul ăsta? Dacă mă uitam la ea, puteam vedea modul în care îl privește. Mai mult ca și când era obsedată, decât îndrăgostită. Iar el o privea ca pe o simplă persoană, nici o strălucire în privirea sa. Nici nu știam ce să cred. Erau dubioși, fără de măsură. Mi-ar fi plăcut mai mult varianta cu prieteni cu beneficii, deoarece cuvântul relație mă speria.
Deschid dulapul, așteptând ca fata să plece, dar rămânea încăpățânată în același loc.
— Nu ți-a fost dor de mine sau ce? Întrebă sarcastică, iar eu pufnesc.
— Te-am visat în fiecare noapte, prințeso.
— Te crezi atât de important când știi singur că ești băgat în filme cu un singur motiv. Fanii tăi obsedați. Există o diferență între a avea talent pe bune și a arăta bine.
Mă încrunt, închizând ușa dulapului puternic. Mă enerva că judeca. Nu avea habar cât am muncit pentru a ajunge persoana care sunt acum.
— Insinuezi ceva? Îmi croiesc repede drum spre ea, fata înghițind repede golul din gât.
— Te doare adevărul, Blackmore?
Singurul adevăr care mă doare e faptul că Ajax a ales-o pe panarama asta din fața mea decât pe mine. Îmi înghit indignarea și furia din privire și râd apăsat, măsurând-o din priviri.
— Știi ce, poate ai dreptate. Poate nu am talent. Dar mă bucur măcar că arăt suficient de bine încât să fiu aici și să îți pot săruta iubitul în fața ochilor tăi, zâmbesc ștrengărește, cu coada ochiului prinzând expresia de pe chipul lui Ajax. Ți-a plăcut priveliștea?
— Hah, continuă să visezi. Nu mă interesează pe mine ce se întâmplă în fața camerelor, îmi reproșă fata iritată.
— Nu prea s-a văzut asta. Nu pot să zic că relația voastră merge prea bine, dacă ești geloasă pe alt bărbat, râd.
— Ești un idiot. Nici măcar nu îmi pasă. De ce aș fi geloasă pe tine? Pufni. Nici măcar nu vorbiți în afara studioului.
Îmi arcuiesc sprâncenele.
— Nu ți-a zis că sâmbăta asta am fost împreună aproape toată ziua? Mai știi oare ce am făcut noi doi singuri?
Pe lângă faptul că Andre părea că mai avea puțin și exploda, Ajax prinse o nuanță roșie la obraji, încleștându-și ușor maxilarul. Râd în sinea mea, făcând un pas în spate, regretând repede cuvintele. Cred că am exagerat cu asta, deoarece el mă privi urât.
— Zander, îmi mârâi numele, iar eu afișez un zâmbet tamp pe buze drept răspuns.
Poate am exagerat acum, dar era evident de la o poștă că nu a fost nimic între noi doi. Andre se opri în loc, încleștându-și degetele în pumn. Fără să ezite, își înfășcă geanta și își croi drumul spre ușă cu pași apăsați.
— Okay, am înțeles, îi răspunde, iar Ajax oftează zgomotos. Cică ai fost răcit, Ajax, și să nu vin că mă poți molpisi.
— Chiar am fost răcit, Andre, o urmări, ieșind amândoi din cameră brusc.
Îi privesc pe amândoi confuz, dar nu zic nimic, parcă regretând că am zis asta în glas tare.
