𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟮𝟴

1K 99 11
                                    

════════════════════════════════════

════════════════════════════════════

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

════════════════════════════════════

𝗕𝗹𝗮𝗰𝗸𝗺𝗼𝗿𝗲 𝗭𝗮𝗻𝗱𝗲𝗿


     Telefonul îmi sună. Privirea îmi fuge spre telefon, arcuindu-mi o sprânceană confuz. Îmi scutur bărbia, părul ud zburând ușor pe spate. Tocmai ce am făcut un duș. Am mai auzit telefonul sunând când eram în baie, dar am preferat să nu mă obosesc pentru oricine mă suna. 

     Îmi trec degetele prin părul ud, câteva șuvițe de păr lipindu-se de frunte. Citesc cifrele de pe ecran, privind textul (număr necunoscut) de sub numărul de telefon. 

     Trag o gură adâncă de aer, întinzându-mi degetele spre telefon. Îmi văd reflexia în ecran, știind instant cine mă suna. Nu conta că nu știam numărul. Nu conta că aveam numere necunoscute care mă sunau constant deoarece preferam să procrastinez decât să le salvez numărul— de data aceasta știam sigur cine este acest număr.

     Tata.

     Poate după ani în care mi-a apărut și în coșmaruri, am învățat să simt când este aproape de mine. Un fior rece îmi cuprinde întreg corpul, scăpând o înjurătură printre buze.

     Răspund la telefon, aruncând prosopul pe pat, luând o haină la întâmplare. Îl țin cu un singur umăr, încheindu-mi nasturii de la cămașă. Oricât de mult mi-aș dori să stau la taclale, chiar dacă nu-mi doresc deloc, trebuia să mă pregătesc pentru filmări. Mai ales că ieri practic îmi bătusem joc de ele, grăbindu-mă ca naiba.

       — Dragul meu fiu, nu mă gândeam că o să-mi răspunzi.

     Glasul său nu era cel pe care voiam să îl aud, îmi făcuse întreg corpul să se cutremure. Acea voce răgușită de la țigări, care îmi zgâria timpanul urechii. Doar auzindu-i vocea, îmi apăreau frânturi de memorie din coșmarul de acum câțiva ani. Memorii pe care voiam să le uit. Să le șterg. Să nu le mai văd niciodată. Îmi trezeau acel sentiment apăsat de greață din stomac.

       — Ce vrei? Întreb rece.

       — Ce vreau? Atât de urât. Nici un "bună, tată", nici măcar nu m-ai salutat. Direct cu "ce vrei", de parcă am cerut eu vreodată ceva de la tine.

     Îmi dau ochii peste cap, pufnind scurt. 

       — Bună, dragul meu tată. Mă încântă să-ți aud glasul de dimineață. 

     Un râset sănătos îi părăsi buzele.

       — Dacă erai aici, mai rămânea să-mi săruți palmele.

Act like you love me (boyxboy)Where stories live. Discover now