Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Fug prin pădure, căutând cu privirea orice fel de indiciu. Frunzele erau împrăștiate și strivite, iar pământul părea proaspăt săpat. Și totuși, oricât de bun mi se părea indiciul, ceva mirosea nu foarte proaspăt. Prea era evident. Și mult prea fals mi se părea. Înghit nodul din gât, întorcându-mi mai mult temător bărbia în spatele meu. Nu eram singur. Asta era deja garantat.
Aud un foșnet în spatele meu, iar eu îmi încleștez degetele în oțelul armei, mișcându-mi privirea prin jurul meu. Fiori mă cuprindeau pe șira spinării, degetele tremurându-mi ușor peste pistolul din palmele mele. Mărul lui Adam mi se cutremura ușor, iar până și răsuflarea mea mi se părea mult prea zgomotoasă.
Și apoi aud. Aud pași agresivi, care fugeau cât mai departe de mine. Îmi iau inima în dinți și fug după el cu viteză, fiind concomitent în același timp atent să nu mă zgârii sau lovesc. Idiotul fugea repede și totuși, nu suficient de repede, semn că avea ceva în minte. Mă las să alunec pe pământ pe sub o mulțime de crengi și printre tufișuri, lăsându-mi respirația apăsată să înece liniștea din jurul meu. Ieșisem din pădure. Sau cel puțin așa părea. În fața mea, în momentul acesta, era o construcție uriașă părăsită.
Pe care nu o mai văzusem până acum, oricât de mult căutasem această pădure și de cel mai mic lucru.
Aproape ruine, dar avea încă forma unei clădiri, unui depozit foarte vechi, cu mult peste vârsta mea. Nu aveam idee ce s-ar presupune că este, dar oricine după cine fugeam eu, dispăruse. Văd o umbră în interiorul clădirii, astfel că nu-mi rămâne decât să presupun că acel cineva este înăuntru.
Mă ridic de pe podea și fug repede spre intrarea în clădire, ținând strâns pistolul în mâna mea. Tremuram ușor. Aș minți dacă aș spune că nu-mi este frică, însă frica curgea prin venele mele. Vedeam umbre și urme care nu erau de fapt și aș putea jura că înnebunesc. Dar strâng arma puternic și trag o gură adâncă de aer. Nu voiam să omor pe nimeni. Tot ce voiam era să îi văd chipul ticălosului. Iar asta mie îmi era suficient.
Plimbându-mă prin interiorul clădirii, tot ce mai auzeam erau ecoul pașilor mei în liniștea sufocantă din jurul meu. Respirația mea era apăsată, degetele jucându-mi peste trăgaciul armei, de parcă așteptam curios să trag odată. Dar cred că se observa și de la o poștă cât de frică îmi era. Încercam să îmi controlez respirația, însă fără nici un succes.
Aud un sunet puternic—un sunet de armă, dar înainte să realizez ce se întâmplă, sunt tras cu forța la podea, dărâmat sub greutatea altcuiva. Îmi întorc repede privirea spre peretele din spatele meu, privind tremurând imagina din fața ochiilor mei. Andrew, care naiba știe cum de a apărut aici, mă privea îngrijorat și nervos.
