Între atracție și ură

3.

    Noul concurs organizat la hipodromul familiei Almonte se apropia treptat iar pregătirea cailor era prioritară.
    De data aceasta cel care va participa pentru familia Almonte este Hermoso, calul rar de culoare gri care este unul dintre cei mai puternici din San Antonio. E un adevărat armăsar cu care te poți mândri.
    Înainte de fiecare cursă rolul Alejandrei este acela de a verifica starea calului concurent pentru asigurarea sănătății necesare a acestuia pentru a aduce victoria.
    După timpul petrecut în grajd și analizarea lui Hermoso, șatena cu ochi albaștrii a ajuns la concluzia că acest cal frumos este pregătit să câștige cursa fiind într-o condiție perfectă.
-Ce părere ai, Ale? Totul e în regulă cu această frumusețe?
    Cruz își face apariția în grajd aducând ustensilele necesare pentru spălarea calului care mâine va străluci pe câmpul pregătit.
-Hermoso e bine, ba chiar îmi spunea mai devreme că e nerăbdător să strălucească!
    Afecțiunea pe care Alejandra o simțea pentru acest cal se vedea de la îndepărtare privindu-l cu niște ochi plini de viață și mângâindu-l tandru.
Chiar dacă Cisco i-a cucerit inima într-un mod special, aceasta nu face diferențe între cei trei cai de la moșia Almonte.
-Vei veni și tu mâine la hipodrom, nu? Avem nevoie de tine în cazul în care vreunul din cai este rănit.
-Sigur, Cruz, asta îmi este datoria, nu? Pregătirile sunt gata?
    De când s-a angajat ca veterinar, bărbatul pe care aceasta nu l-a văzut niciodată nervos pe numele său Cruz, și Alejandra, s-au înțeles de minune. Au devenit prieteni fără să își dea seama.
Îi e ușor să vorbească cu Cruz, la asta se gândea Alejandra, iar pentru bărbat, sufletul blând al acesteia l-au înmuiat.
-Sunt cel mai bun administrator, chiar crezi că voi întârzia cu pregătirile?
    Cei doi râd la afirmația adevărată dar totuși spusă drept glumă iar Cruz îi oferă mâna sa Alejandrei pentru a se ridica de jos.
Terminând treaba pe ziua de azi, șatena s-a gândit că poate e o idee bună să meargă acasă să își vadă părinții.
-Ți-a spus fostul meu soț că ești cel mai bun administrator? Sau aceste laude vin din partea ta?
    Cruz a împietrit în fața femeii care și-a făcut apariția lângă ei semnalând un steag roșu.
Nu a folosit niciodată un ton drăguț, nu a complimentat niciodată niciun angajat și zâmbetul ei a fost rar văzut.
    Susana Aguilar, fostă Almonte, ar fi întruchiparea perfectă a amărăciunii.
-Doamnă...eu doar glumeam cu Alejandra! Nu aș insinua că domnul Octavio a spus ceva ce de fapt nu ar fi spus!
    Femeia cu părul blond coafat la salon pășește sfios prin grajd uitându-se la cai serioasă. Nu este îndrăgostită de aceste animale, pentru ea, exploatarea lor pentru a crește averea familiei contează cel mai mult.
-Caii arată bine, sunt în vizită și mi-am spus să verific starea în care se află.
    Alejandra o cunoaște bine pe această femeie, părinții ei i-au spus lucruri rele despre ea și de-a lungul anului în care a locuit aici a înțeles care este fața Susanei. Este una dintre persoanele de care ea ar fugi mâncând pământul.
-Nici nu ar fi putut arăta altfel, Alejandra e un veterinar formidabil, nu ar lăsa ceva rău să li se întâmple animalelor!
    A bufnit scârbită la cuvintele lui Cruz. Și deși a vrut să se controleze, Alejandra nu a putut să nu se încrunte la reacția femeii.
-Dumnezeule, de unde aceste laude pentru angajații acestei ferme? Nu vă e rușine să vă ridicați în slăvi în fața mea?
    Cea care nu ar trebui să se ridice pe un piedestal este ea. Asta gândea Alejandra în timp ce cuvintele îi stăteau pe limbă.
A divorțat de domnul Octavio și motivul pentru care încă este acceptată în această casă, deși nu mai locuiește aici, este din cauza faptului că este mama lui Federico.
-Eu vreau doar să aveți încredere în noi și să fiți sigură că suntem niște muncitori serioși!
    Cruz și-a scos pălăria de pe cap pentru a arăta respectul față de patroana lui dar acest gest nu atinge inima acelei flori uscate. În inima Susanei Aguilar doar banii își au locul.
-Fapte, nu vorbe, servitorule! Ești administratorul hipodromului dar poți fi înlocuit cât ai clipi!
    Își mai aruncă un ochi la cai începând să se îndrepte spre ieșire lăsând în urma ei un aer toxic și o aură întunecată.
-Îmi cer scuze, doamnă Susana, dar să ai încredere în propriile abilități e minunat! Cruz nu va continua să se considere cel mai bun doar pentru că ați spus ce ați spus!
    Cizmele cu toc opresc orice pas aducând liniște printre animale, fân și cei trei. Se întoarce cu fața către Alejandra putând observa de la distanță vena pe cale de a exploda.
-Îmi răspunzi nepoliticos și crezi că vei fi iertată pentru că folosești niște scuze în exprimare?
    De fiecare dată când Susana apare, Alejandra și-l imaginează pe Federico fiind varianta ei, doar că masculină.
    Dar uitându-se la cea care se vede stăpână peste viețile oamenilor își dă seama că acel bărbat i-a moștenit și sufletul. Sunt două găuri negre pline de răutate.
-Sunt veterinarul moșiei, și dacă acești cai sunt cei mai buni, eu sunt cauza! Dacă în ochii dumneavoastră sunt doar o insectă care trăiește datorită vouă, nu mă interesează această părere, dar nu puteți să îl certați pe Cruz fiindcă în ochii lui am valoare.
    Nu și-a ținut capul aplecat în camera lui Federico când a fost tratată umilitor, nu o va face nici acum.
    Alejandra este alergică la egoul oamenilor bogați și la aroganța lor. Merită același respect pe care ei, angajații, le-o poartă lor.
-Oh, acum pricep, Octavio a fost prea bun cu tine și acum te consideri stăpâna acestui loc. Sunt nevoită să te învăț care îți este statutul aici, domnișoară Fuentes?
    A fost o amenințare pe care fata, cât și Cruz, au înțeles-o.
Tratamentul părinților ei, admirația față de patronul ei și dragostea pentru cai îi țin impulsurile în frâu, altfel Alejandra ar fi fost în stare să o pună la locul ei pe cea care nu mai are niciun titlu în această casă.
-Nu mă pot considera stăpâna moșiei fiindcă numele meu nu este Almonte. Vreau doar să fiu răsplătită cu respect pentru munca de calitate pe care v-o servesc aici!
    Primul gând care i-a străbătut mintea Alejandrei a fost acela că nici femeia din fața lor nu mai este o Almonte. Deci nici ea nu este stăpâna fermei.
    În plus, fata locuiește aici, pe când ea a plecat în casa noului ei soț.
-Mi-am pierdut timpul cu voi, iar timpul meu e prețios! Mă voi asigura că Octavio va fi informat de atitudinea voastră lipsită de respect.
    Pleacă lăsând în urma ei repulsie și furie.
Cum va rezista Alejandra încă un an la această moșie fiind încolțită de hiena vicleană și fiul ei la fel de rău?