Între atracție și ură

34.

În timp ce Alejandra era ajutată de Caridad să își schimbe hainele în camera ei, Federico fierbea de îngrijorare. Podeaua începea să facă găuri sub pașii lui de la intensitatea lor. Și-ar fi dorit să intre acolo și să o sufoce cu îmbrățisarea lui.
-O să recunosc asta, nu credeam să te văd cu acel chip nesigur vreodată!
Marisol aștepta și ea afară absorbită de stările prin care trecea persoana de lângă ea. Nu credea că va deține compasiune față de angajata lui. Pentru că femeia nu știa de relația celor doi.
-Nu e timpul să mă ataci, blondo, chiar sunt furios și nu vreau să arunc acea furie către tine!
-Furia ta e ultimul lucru care m-ar răni, Federico Almonte!
A răsuflat apăsat la replica fetei înțelegând că ura ei are legătură cu anularea căsătoriei. Tot ce voia era să o vadă pe Alejandra și să arunce o privire la rana șatenei.
Cruz a avut grijă de lovituri, i-a oferit antibioticul, iar acum a plecat la grajduri pentru a-l verifica pe Hermoso. Marisol l-a găsit pe cal dar l-a adus cu greu înapoi. Încă nu și-a revenit în urma sperieturii.
În timp ce Federico număra secundele care treceau, în sfârșit ușa camerei s-a deschis, pe ea pășind afară Caridad. Slujnica încerca să zâmbească pentru a aduce un zâmbet pe fețele crispate ale celor de afară.
-Se pare că doctorița noastră se simte mai bine. A adormit în urma calmantelor, ar trebui să o lăsăm să se odihnească!
Caridad ținea strâns hainele pătate de sânge ale fetei și avea de gând să le arunce având și multe rupturi.
    Dar când ziua nu putea deveni mai complicată, Susana se face auzită, țipând cu vocea ei înțepată.
-Aici erai, servitoare leneșă! Te-am căutat peste tot, am câteva sarcini pentru tine!
Federico se întâlnise la intrare cu mama lui care venise în vizită dar aceștia nu își mai vorbesc din ziua în care au discutat în birou despre căsătoria cu Marisol.
    Deși a aflat de accidentul Alejandrei, Susana nu dă doi bani pe starea fetei.
-Am avut grijă de domnișoara Fuentes, a trebuit să o ajut cu schimbatul hainelor.
-Puțin îmi pasă de ce ai avut de făcut, eu sunt mult mai importantă decât acel veterinar neatent!
Caridad a început să strângă și mai rău hainele din mână dar cel care scotea flăcări pe nas de fapt era Federico. Nu îi venea să creadă cât de nemiloasă este femeia care i-a dat viață.
-Vino cu mine, servitoare, îți voi arăta ce trebuie să faci!
Susana a vrut să coboare treptele dar răspunsul slujnicei i-au oprit orice mișcare. Marisol nu s-a putut abține să nu zâmbească mândră. Până și Federico a zâmbit în colțul gurii.
-Îmi pare rău, doamnă, în acest moment trebuie să mă ocup de aceste haine! Chiar dacă spuneți că sunteți prioritatea mea, nu acesta este adevărul.
Voi îndeplini cererile dumneavoastră după ce mă voi asigura că Alejandra nu mai are nevoie de ajutorul meu!
Susana ar fi vrut să o lovească pe cea care o umilește și să o arunce afară din casă. Dar nu mai are acest drept din ziua în care a semnat actele de divorț. A vrut un bărbat mai tânăr lângă ea și care este mai ușor de controlat.
-Urechile mele plâng în fața acestor cuvinte deplorabile! Tu, un nimeni, nu asculți de o femeie atât de mare ca mine! Ești un eșec și o nerecunoscătoare!
Și cu gândul la fata ce dormea în camera de lângă el, Federico a pășit în fața lui Caridad, i-a șoptit femeii cuvinte încurajatoare, i-a cerut să plece de acolo și și-a fixat atenția pe Susana.
    Marisol a rămas martoră în tot acest timp a acestei conversații.
-Să fie ultima oară când îi vorbești așa! Nu glumesc, mamă, vreau să o respecți pe Caridad!
Nu era surprinsă că este mustrată, fiul ei a dezamăgit-o și se așteaptă în continuare la orice altă dezamăgire. Chiar dacă Federico este cel care are dreptate.
-Alegi să îmi vorbești dur pentru o angajată? Ești prost sau ce?
-O angajată care m-a mângâiat mai des decât tine, care mi-a oferit zâmbete mai multe și care mi-a spus că mă iubește. Pentru mine nu e o angajată, ori ții cont de rugămintea mea, ori nu mai ești binevenită aici!
-Îmi interzici să pun piciorul pe moșie? Ai curajul să faci asta?
-Da! Dacă vei continua să fii o nenorocită, mă voi purta cu tine ca un patron și nu ca un fiu.
A înghițit în sec la acea avertizare, plecând cu coada între picioare. Doar de data asta, fiindcă Susana își promitea în gând răzbunare.
-Tu i-ai luat apărarea unei slujnice? Ce naiba se întâmplă cu tine astăzi?
A rămas fără putere de când a aflat că Alejandra a fost rănită. Vrea să devină un bărbat potrivit pentru ea. Nu unul care scuipă venin. Nu vrea să semene cu Susana Aguilar. Și acestea au fost cuvintele Alejandrei folosite cândva, nu ale lui.
-Sper că îți vei schimba părerea despre mine, Marisol, dar acum vreau să intru pentru scurt timp în cameră și să o verific pe domnișoara Fuentes.
Și nu doar atât. Voia să îi șoptească cuvinte dulci și să o ia de mână. Voia să își așeze gura pe fruntea ei. Voia să își lipească buzele de ale ei.
-Așteaptă, Federico, trebuie să îți spun ceva! Alejandra nu cred că știe dar eu am văzut totul!
Federico o privea nerăbdător pe Marisol știind că ce urma să spună are legătură cu accidentul. Și se ținea tare pe picioare pentru a primi vestea.
-Am văzut cine a tras cu pușca. L-am văzut pe cel care a vrut intenționat să îl sperie pe Hermoso!
S-a teleportat în fața blondei strângând pumnii cu putere. Aștepta să audă numele celui care va plăti.
Credea că a fost un accident, dar nu a fost unul.
-Vrei să spui că nu exersa cineva la țintă? Vrei să spui că a făcut-o intenționat?
-Da, mi s-a părut intenționat. Hugo Montoya este un bărbat diabolic chiar dacă ascunde această latură!
-Hugo? El a fost? El a tras?
Marisol a aprobat din cap neputând să îi uite postura și traiectoria puștii. Dar fata nu înțelegea de ce voia să sperie calul. Sau poate că nu calul trebuia să fie ținta lui.
Federico a amânat vizita Alejandrei după acea mărturisire colosală. Era timpul să își încheie conturile cu fratele lui vitreg.