Între atracție și ură

52.

De când a plecat de la moșie, Alejandra a fost cu adevărat deprimată. Nu a putut să își oprească gândul să fugă la Cisco, Hermoso și Estrella.
    Și nici inima să nu simtă durere din cauza dorului pentru Federico.
    Când a primit un apel din partea lui Hugo, fetei nu i-a venit să creadă. Și când i-a spus că vrea să lucreze pentru el, șocul a crescut și mai mult. Mai ales că frumoasa șatenă nu știa că acesta și-a cumpărat un cal.
    La început a vrut să refuze oferta, credea că este o decizie greșită să se învârte în jurul fratelui vitreg a lui Federico și să o aibă pe Susana ca stăpână, dar Hugo i-a promis că nu va lua contact cu acea femeie și în final a acceptat. S-a obișnuit să lucreze la o fermă, nu se poate închide din nou într-un cabinet veterinar.
    Chiar acum Alejandra își lua la revedere de la unicul cal care se află sub îngrijirea ei, maro, cu numele său Rey, pentru că programul ei de muncă s-a terminat.
-Dacă e în grija ta, Rey va învinge orice cal în câțiva ani!
    Hugo pășește în micul hambar știind că medicul său veterinar e pe punctul de a pleca. Voia să fie sigur că îi poate oferi buchetul de flori cumpărat.
-Acestea sunt pentru tine, Alejandra! Sper că îți plac florile!
    Fata a luat buchetul cu mâinile tremurând și nu putea să nu se întrebe de ce mereu se poartă astfel cu ea. Nu e prima oară când primește cadouri din partea lui sau o complimentează.
-Domnule Montoya, nu mă simt confortabil când acționați astfel! Nu fac nimic special, sunt un medic veterinar ca toți ceilalți!
-Te voi contrazice, ești o femeie fascinantă și treaba pe care o faci este excepțională!
-Vă mulțumesc pentru laude și pentru flori! Vă doresc o zi minunată în continuare!
    Odată cu terminarea relației cu Federico, fata și-a promis că nu se va mai implica emoțional în relația cu orice bărbat de speța lui. Iar Hugo este un bărbat asemănător moștenitorului Almonte.
    Dar când a vrut să treacă de acesta, a făcut un pas la dreapta, blocându-i calea. Iar acum mâna lui a cuprins-o de talie, micșorând spațiul dintre ei.
-Nu ți-am zis de atâtea ori să nu mai îmi vorbești formal?
-Sunteți șeful meu, nu vă voi vorbi altfel niciodată! Și acum dacă mă scuzați, trebuie să plec!
    Dar nu i s-a permis să plece, ba chiar Hugo a accentuat strânsoarea, și și-a apropiat chipul și mai mult.
-Față de fratele meu idiot, eu te apreciez, Alejandra Fuentes! Eu sunt dispus să lupt pentru tine!
    Și crezând că a câștigat teren, Hugo își apropie buzele de ale sale. Dar mare i-a fost mirarea când a fost împins de două brațe fragile iar ochii șatenei erau în flăcări.
-O secundă, domnule Montoya, cred că m-ați înțeles greșit! Doar pentru că am format o relație cu Federico, asta nu înseamnă că o voi face cu oricine!
-Eu nu sunt oricine! Am crezut că ești atrasă de mine!
-Nu, nu sunt! Inima mea are deja un stăpân chiar dacă este o iubire imposibilă!
    Alejandra era revoltată pe acțiunile lui, spunând mereu că totul este în capul ei. Dar mereu i s-au făcut avansuri și mereu bărbatul din fața ei a încercat să forțeze limitele.
    Hugo tot ce voia era să o cucerească pe medicul veterinar pentru a-i face rău lui Federico. Credea că dacă se comportă angelic, având inima frântă, șatena va pica în plasă.
-Federico e stăpânul inimii tale? După ce ți-a rupt-o în două?
    Fata se uita pierdută la florile din mână vrând să i le arunce în față. Se pare că acceptarea acestui loc de muncă a fost din nou o alegere greșită. Păcat de micul Rey care i-a umplut golul din inimă măcar puțin.
-Să nu mai încercați să mă sărutați niciodată! Și să încetați cu aceste cadouri jignitoare! Altfel voi fi nevoită să îmi dau demisia!
    De data aceasta Alejandra a plecat lăsând doar ura lui Hugo în urmă care mistuie prin hambar.
    Odată ce a ajuns acasă, a avut parte de un alt șoc, văzând în fața casei ei trei persoane, pe părinții acesteia și Caridad. I-a fost dor de femeia cu păr roșcat la nebunie!
-Caridad, nu pot să cred! Dumnezeule, ți-am dus lipsa extrem de mult!
    La auzul vocii sale, menajera a alergat spre fată având lacrimi în ochi. S-a simțit fără putință zilele acestea și nu a avut cui să își plângă amarul.
-N-ai idee câte s-au întâmplat, draga mea! Ferma are nevoie de tine dar tu nu ești acolo! Până și stăpânul Federico are nevoie de tine!
    Zâmbetul Alejandrei a pierit la auzul acelor cuvinte și mai ales când i-a văzut chipul înlăcrimat al femeii.
    Ce se putea întâmpla într-un timp atât de scurt? Asta se întreba frumoasa Alejandra.
-Grajdul a luat foc în timp ce caii erau înăuntru! Patronii nici măcar nu erau acasă! Toată curtea este distrusă!
    Picioarele i s-au clătinat la acea veste iar gândurile i-au zburat amețitor.
    Cisco e bine? Hermoso e bine? Dar Estrella? A fost cineva rănit? Cum se simte Federico?
-Oh, scumpo, te-ai albit la față, din fericire caii sunt în siguranță! Cruz i-a salvat pe toți iar el s-a ales cu răni minore!
    Ar fi leșinat în orice moment dacă nu i s-ar fi spus în ce stare se află animalele ei.
    Chiar dacă nu mai lucrează acolo, ea este cea care i-a îngrijit mereu, caii încă rămân animalele ei.
-Asta e îngrozitor! Îmi pare rău că nu am fost alături de voi!
    Șatena se gândea la Cruz și la lupta pe care a dus-o de unul singur. De ce nu a sunat-o? Dacă nu era Caridad, nu ar fi știut niciodată de tragedia prin care trece acea familie.
-În plus, tatăl lui Marisol a murit! Toată lumea se luptă cu tristețea!
-Poftim?
    Doar atât putea să spună Alejandra pentru că nu era pregătită să primească această veste. A rupt legătura cu Marisol de când a plecat de la moșie.
Singura fată care s-a purtat drăguț cu ea suferă iar ea nu este lângă aceasta să o sprijine.
-Cum sunteți voi? Cum este...atmosfera la fermă?
-Domnul Octavio nu a îndrăznit să se întoarcă din călătorie, a spus că nu își poate vedea ferma scrum. Federico luptă împotriva tuturor dar știu că a tras o sperietură grozavă!
    Știa că acele cuvinte sunt adevărate. Oricât de întunecată ar fi inima acelui bărbat își iubește caii iar pentru Cisco ar fi în stare de orice.
    Nu o spunea cu voce tare, dar regreta că el nu zâmbea acum.
-Vei veni să ne ajuți? Te vei duce la Marisol?
    Alejandra și-a aruncat o privire către părinții ei care au fost martori la această conversație în tot acest timp. Nu au schițat nimic, vrând să lase această decizie pe seama ei.
-Eu..chiar dacă mor de îngrijorare pentru cai..nu pot pune piciorul pe acele pământuri. Aș vrea să vorbesc cu Marisol dar îmi e greu să fac asta acum!
    Gândind mai profund, i-ar fi mult mai ușor să vorbească cu moștenitoarea Acosta decât să dea ochii cu Federico și sa își vadă caii.
-Înțeleg, dar vreau să îți spun ceva! Peste două zile vom organiza la hipodrom un rodeo în cinstea lui Humberto Acosta. Ar trebui să vii și tu, este important pentru Marisol!
    A împins-o pe fată să își aplece fruntea pentru a o săruta și și-a luat rămas bun de la Juan și Nadia.
    Ceea ce Caridad a vrut să facă a fost să o informeze pe Alejandra de problemele lor. Știa că aceasta nu va rămâne indiferentă.
    Șatena cântărea în minte variantele pe care le avea. Să meargă sau să nu meargă la rodeo.
    În timp ce inima striga la ea să fie alături de Marisol, mintea îi repeta constant faptul că la acel eveniment va da piept cu toate persoanele din viața ei. Inclusiv Federico!