Între atracție și ură

69.

Lângă poarta imensă de la intrare stătea o mireasă și un mire din ceară iar fiecare invitat era condus de Caridad la masă.
În curtea imensă a moșiei Almonte s-au pus câteva mese ornamentate floral iar pe jos erau așternute firicele din voal alb.
Ofițerul stării civile era pregătit iar Federico își aștepta lângă el femeia visurilor sale. Atunci când ai bani, o nuntă poate fi pregătită într-o lună.
Cisco purta un papion albastru ce se potrivea cu culoarea predominantă a evenimentului iar Estrella și Hermoso au fost scoși din grajd pentru a participa la eveniment.
În momentul în care Alejandra a pășit în curte, fiind adusă de frumosul cal al nopții, invitații au început să aplaude și să îi facă urale. Dar aceasta era cu adevărat frumoasă!
Rochia ei brodată îi venea mulată pe corp iar la spate avea o trenă lungă care cădea frumos de pe cal. Și-a aranjat părul într-un coc strâns, lăsând câteva fire crețe să iasă afară. Purta la gât un colier cu diamante cumpărat cadou de viitorul ei soț.
Federico și-a făcut curaj și s-a apropiat de aceasta ajutând-o să coboare jos, purtând niște platforme în picioare.
Se uita la femeia care îi strângea mâna încrezătoare și nu îi venea să creadă că este al lui. Nu îi venea să creadă că i-a acceptat iubirea.
-Federico Almonte a rămas fără cuvinte? Nu ai de gând să îmi spui că arăt minunat?
A analizat-o din cap până în picioare și s-a oprit asupra ochilor ei verzi. Acel verde care i-a acaparat lumea.
-Nu, nu îți pot spune asta, "minunat" este un cuvânt nepotrivit pentru felul în care arăți! Ești magică, Alejandra Fuentes!
Nu folosea des cuvinte drăguțe, dar și când o făcea, avea grijă să îți doboare bazele una câte una.
Au pășit împreună spre bărbatul care îi aștepta sub privirile tuturor pline de emoție. Iar cei care ocupau locurile cele din față erau Octavio, soții Fuentes, Marisol și Cruz.
-Uită-te la ea, dragule, e cea mai frumoasă mireasă pe care am văzut-o!
Marisol deja vărsa lacrimi de fericire pentru cei doi și abia aștepta să îi îmbrățișeze până dimineață. Cruz se uita la prietena și colega lui de muncă ca la o bijuterie.
-Așa e, Alejandra este minunată, dar nu va fi pentru mine cea mai frumoasă mireasă din lume! Pentru că aceea vei fi tu atunci când o să devii soția mea!
Și ce îi mai surâdea ideea blondei, de când l-a cunoscut pe Cruz a visat să îi poarte numele și să devină femeia lui. Iar acel moment se apropia treptat.
-Aș dori să începem formalitățile, invitații sunt nerăbdători să sărbătorească iar eu mai am o pereche de îndrăgostiți la care trebuie să ajung!
Li s-a cerut actele de identitate, li s-au spus criteriile după care se bazează o căsătorie iar apoi a urmat ultima parte. Cea în care aceștia vor rosti "da" și vor oferi ultima semnătură.
-Domnișoară Alejandra Fuentes, ești de acord să îți împarți restul vieții cu acest tânăr de lângă tine?
Alejandra și-a întors privirea către acei ochi negri care la început au enervat-o, apoi au bulversat-o iar în final au cucerit-o. Nu ar fi putut să refuze nici dacă viața îi era amenințată.
-Cu siguranță da!
-Stimate domn, ești de acord să o iei de soție pe frumoasa domnișoară de lângă tine?
Federico nu a visat niciodată la acest moment, a fost tras într-un vârtej al afacerilor și al cruzimii până să o cunoască. Acum înțelegea cum se simte cu adevărat un bărbat fericit.
-Da!
-Atunci, oficial, sunteți soț și soție! Sărută-ți femeia, prietene!
I-a apucat bărbia cu două degete zâmbind cum nu a zâmbit niciodată. Presa nu a lipsit de la acest eveniment și erau pregătiți să imortalizeze sărutul.
-Ne așteaptă o viață lungă și minunată, iubito!
Iar apoi și-a apropiat buzele ușor de ale ei evitând să îi ia rujul de pe buze. Invitații au început să aplaude iar muzica a început să răsune în curte.
-Felicitări, dragilor, fie ca niciun obstacol să nu se pună în calea iubirii voastre!
Marisol și Cruz au fost primii care au sărit pe proaspeții căsătoriți oferindu-le săruturi pe obraji și îmbrățișări puternice.
-Vom primi obstacole dar cu siguranță le vom depăși pe toate!
Apoi Octavio le-a urat numai bine celor doi și și-a tras fiul într-o conversație privată. Urma să îi țină un monolog despre cum să se poarte cu noua lui soție.
Juan și Nadia și-au luat fiica la dans fiind împliniți datorită refacerii lor. Ambii stăteau pe propriile picioare și reușeau să le controleze.
-Nicio mărturisire? Nicio declarație de dragoste?
De obicei, mirii își confesează în fața tuturor dragostea pornind un moment lacrimogen pentru toată lumea. Dar cei doi nu au făcut asta.
-Pentru mine și Federico relația noastră nu a fost doar roz. Când ne-am întâlnit și chiar mai târziu de asta, ne-am atacat ca doi dușmani. A fost uimitor să îmi spună că mă iubește în fața voastră, n-ar fi putut să spună dulcegării în fața tuturor!
-Se pare că îți cunoști bărbatul, știi că este o stâncă care nu se clatină niciodată! Ești singura cu care va lăsa garda jos!
Acea replică a venit din partea lui Juan care îl cunoaște pe tânăr de când era un copil. A fost crescut de răutatea mamei sale, nu se va transforma într-o inimă caldă atât de ușor.
Alejandra se gândea la modul în care era Federico. Rece uneori, serios în majoritatea timpului, direct de fiecare dată.
-Știu, dar vrei să îți spun ceva tată? Este perfect!
Era perfect pentru ea, și cum nu ar fi putut fi dacă a protejat-o mereu și a renunțat la orice scut din jurul inimii pentru ea?
Federico o privea de la îndepărtare, vorbind cu câțiva invitați, și fiindcă s-a simțit privită, Alejandra s-a întors către el.
Și în timp ce își contopeau privirile își promiteau unul altuia loialitate și încredere pentru tot restul vieții.