-Hei, Tessa!
-'Neaţa, Bastian, am salutat in timp ce înghiţeam o bucată de plăcintă cu brânză. Ce mai zici?
Se aşeză lângă mine şi îndepărtă mpslinele de pe pizza lui. Am luat una si am mâncat-o. el luă o gură şi îmi zise:
-Voiam să îmi cer scuze pentru... ştii tu, faza de aseara. Iartă-mă!
-Hmm, m-am prefăcut eu că rumeg situaţia, numai dacă îmi spui care e treaba cu hoţii ăia, am terminat, luând o sorbitură din Cola mea. Vreau să ştiu tot. Mi-am pus un picior peste celălalt şi am aşteptat.
-E... complicat. Eşti sigură că vrei să fiu eu cel care îţi povesteşte?
-Sută la sută, am confirmat. Hai nu te mai eschiva.
-Noi îî numim Dreamtakers. Pentru ca fură pur şi simplu visele omenirii şi asta ne seacă, ne slăbeşte şi oamenii încep să fie dezamăgiţi mai des, să se aştepte la mai puţin, să fie fericiţi cu o artă mediocră. În mod normal e bine să fii fericit cu puţin, însă artişti trebuie să se împingă pe ei înşişi să dea tot ce au mai bun. În ultima vreme, spune-mi cine mai ascultă muzică? Adică muzică, nu remixuri şi voci pixelate pe calculator? Nu prea mai avem ce asculta, viaţa e acaparată de tehnologie şi distracţia şi amuzamentul se pierd, muzica se pierde şi ea.
Muzele au început lupta prin oameni. Noi suntem numai o parte din planul lor. Cealalta parte se sprijină pe artiştii noi cu talent şi care readuc muzica bună în lume. Sunt mulţi, însă nu multă lume îî apreciază. Nu încă. Aici intervenim noi. Noi suntem Soldaţii. Noi avem muzica, puterea ei şi o folosim în luptă.
Uimita de povestea lui nu am observat cum s-a umplut masa. Toata lumea se asezase aici. Bella, Renee, Chris si restul gastii. L-am vazut apoi pe Chase cum ne privea confuz. M-am ridicat si am zambit catre el si am facut semne de nebuna. El isi dadu ochii peste cap si se aseza langa Michael care statea fata in fata cu mine.
-Buna ziua, elevi! ne saluta cu vocea ei de pisica in calduri directoarea. Am onoarea de a va anunta ca elevii academiei de Muzica Julliard au sosit. Va rog sa ii intampinati cu bratele deschise si sa nu le faceti sederea neplacuta. O privire rapida catre mine si Renee apoi hoasca se aseza la masa profesorilor si usile masive ale cantinei se deschisera si se auzira soapte si chiuituri si "oo"-uri si "aa"-uri.
-Sfanta salmonela, am exclamat. Un grup de tineri intra in cantina in frunte cu un baiat cam de vreo 18-19 ani care avea cei mai izbitori ochi din lume. Erau argintii si... Am inghetat. Era baiatul din visul meu, pentru numele lui Dumnezeu. Si daca nu credeti ca aia e o propozitie nebuneasca, mai cititi-o odata.
Fetele si baietii erau cu totii parca dintr-o familie de modele. Ce naiba era in neregula cu scoala lor? M-am holbat ca toata lumea la ei in timp ce marsaluiau spre masa destinata lor (care era suspect de apropiata de masa noastra).
Trecand pe langa masa noastra, baiatul se opri si ma privi.
-Tessa! exclama el si se apropie, luandu-mi mana intr-a lui. Nu-ti amintesti de mine?
Nu-ti amintesti de mine?
-Nu, am raspuns atat de sec ca m-am surprins si pe mine. I-am aruncat o privire lui Michael. Ochii lui albastrii ardeau. Mi-am tras mana din cea a tipului si i-am zis, privindu-l nonsalanta: Cine esti?
-Aiden. Am fost prieteni buni. Cand erai mica, obisnuiam sa ne uitam dupa trifoi cu patru foi si sa cautam forme pe cer...
Nu mai trebuia sa spuna nimic, imi aminteam de el. Familiile noastre erau prietene de cand lumea. Fusesra. Acum parintii mei erau hat in Honolulu si eu la "Hogwarts". Am dat din cap.
-Buna, Aiden, i-am zis. Ma bucur sa te revad. (Nu ma bucuram). M-am ridicat ca uraganul Katrina si am iesit din sala de mese sperand sa ma urmeze un anumit baiat cu ochii albastri. Michael iesi si el cu o expresie sumbra pe chip. Ma privi si am sesizat un fulger de gelozie in privirea lui.
Am luat o decizie atat de necaracteristica mie incat si azi ma uit in spate cu uimire. L-am tras pe Michael de camasa lui alba frumos calcata si l-am sarutat. Acolo. Pur si simplu mi-am apasat buzele pe ale lui si m-am simtit ca in rai.
El ma lipi de zidul cantinei si ma saruta apasat, miscandu-si buzele calde pe ale mele, Incalcindu-si degetele in parul meu in timp ce mainile mele strangeau in pumni gulerul camasii sale. Nu aveam aer. Nu imi trebuia. Eram doar noi doi si zidul ala binecuvantat ca altfel as fi renuntat sa stau in picioare.
Ne-am desprins pentru o secunda si l-am privit in ochi adanc... apoi mi-am dat seama ce facusem. Am rosit puternic si el si-a dat seama probabil la ce ma gandeam, deoarece m-a tras mai aproape si m-a sarutat iarasi, de data asta cu mai multa pasiune, punandu-si o mana pe soldul meu si una pe spate. Capul meu se invartea si un fior de placere mi-a explodat sub piele.
Asta era primul meu sarut. Si era al dracului de minunat!
Stiu ca e scurt insa am niste idei si trebuia sa mai scriu ceva ca altfel ma masacra Vero. O sa dureze ceva pana la urmatorul. Sper ca v-a placut totusi.
YOU ARE READING
Different Melodies
Fantasy[ON HOLD, pana imi vine inspiratia]Tessa Oliver nu şi-a dorit să ajungă la internatul Melody, dar ce alta alternativă are? Părinţii ei biologi au şters-o în Franţa şi pe ea au hâşâit-o la o şcoală total străină. Înconjurată de munţi si păduri, Tessa...
