Se părea că pierdusem toată ziua, însă mă făcusem aproximativ bine la timp pentru masa de seară. M-am strecurat neobservată la masa noastră. Michael stătea cu noi şi nu am comentat.
-Tess?
I-am zâmbit călduros Bellei. Părul ei avea o strălucire aparte seara. Arăta foarte frumos. L-am privit şi pe Chase care scria ceva pe iNu-ştiu-exact-ce-ul lui şi avea şi căştile în urechi. Renee mă privea cu ochii ei căprui mari şi îngrijoraţi. Avea părul prins într-o coadă ciudată care-i dădea mult volum şi capta lumina, făcând blondul aproape auriu. Şi mai era Michael care avea o mască de lasă-mă-să-te-las. Grupul meu, ce sa zic?
-Eşti bine?
Mi-aş dori să înceteze toţi să se îngrijoreze din cauza mea şi să îmi răspundă la cel puţin 2 dintre zilioanele de întrebări care îmi zburătăceau prin creier. Atunci se auzi o uşă scârţâind şi Acvila şi mama vitrega a lui Renee se înfiinţară în mijlocul cantinei.
Directoarea era o femeie impunătoare, înaltă, cu coafura perfecta şi un costum din două piese. Un sacou negru călcat perfect şi o fustă pre scurtă pentru o femeie de vârsta ei.
-Fete şi băieţi, începu ea, de mâine, internatul nostru va găzdui temporar o delegaţie de muzicieni foarte talentaţi. Ne vor onora cu prezenţa lor acest semestru şi trebuie să le demonstrăm cât de minunată este şcoala noastră. Mă bazez pe voi să ne faceţi mândrii!
-Proastă mişcare, şopti Michael şi cu toată frustrarea mea nu m-am putut abţine să nu pufnesc în râs, ceea ce mi-a atras câteva priviri de nebuna-tot-nebună-rămâne din partea iubiţilor mei colegi.
-Noapte bună, ne ură directoarea şi îmi aruncă o privire ucigasă. I-am aruncat un zâmbet sclipitor şi ea rămase tablou, apoi îşi spălă orice emoţie de pe chip şi se cără, împreună cu animalul ei de copmanie, Acvila.
-Ce-a fost asta? a întrebat Chase debusolat.
-Nimic important, intoarce-te la jocurile tale.
Părea că voia să mai spună ceva, însă dădu din umeri şi îşi înfipse din nou căştile în urechi.
Mi-am terminat mâncarea şi am aşteptat cuminte să termine şi Michael, apoi l-am luat de braţ şi l-am tras după mine până în prima clasă goală pe care am găsit-o şi l-am lipit de uşă.
-Nu crezi că eşti cam grăbită? glumi el. Şi eu vreau asta, Tess, dar nu aici. O sclipire jucăuşă îi traversă privirea, însă l-am strâns de braţ şi l--am privit severă, ignorând tremurul picioarelor mele trădătoare.
-Spune-mi ce naiba se întâmplă, Michael! am spus puţin cam tare.
-Suntem singuri în clasa de istorie şi cred că tu vrei să facem ceva ce va intra în istorie...
Se oprise la timp. Norocul lui. Mai avea puţin şi primea un cot în coaste.
-Ok, o să iţi spun, dacă mai aştepţi puţin.
-Până când? Până mă duc iar în pod şi vad ca podul cântă singur? E un pod, pentru numele lui Dumnezeu! am urlat la el. Îmi zici acum, sau nu mmai vorbesc in veci cu tine!
Sinceră să fiu, nu cred că mi-aş fi putut ţine promisiunea, însă aveam nevoie să ştiu şi nu puteam să mai aşzept.
-Te rog, Michael..., am spus simţind cum mă cuprinde disperarea şi slăbind stânsoare. Te rog... am nevoie sa stiu.
El mă privi solemn, apoi îşi scoase telefonul şi apăsă câteva taste. Dese telefonul la ureche.
--E timpul, spunie-le celorlaţi. Tessa trebuie să ştie.
-Care ceilalţi?am întrebat, însă el nu îmi răspunse. Mă luă de mână şi mă conduse spre holurile internatului până la uşa podului. Un fior mă stăbătu.
-Eşti gata? îmi puse el întrebarea.
-Nu, am răspuns în timp ce deschideam uşa spre ceea ce avea să fie cea mai ciudată noapte din viaţa mea.
YOU ARE READING
Different Melodies
פנטזיה[ON HOLD, pana imi vine inspiratia]Tessa Oliver nu şi-a dorit să ajungă la internatul Melody, dar ce alta alternativă are? Părinţii ei biologi au şters-o în Franţa şi pe ea au hâşâit-o la o şcoală total străină. Înconjurată de munţi si păduri, Tessa...
