Different Melodies

Capitolul 5

   Zăceam inconştientă...păi, dacă ştiam că zăceam nu prea e bine spus inconştientă. Ok, să încerc din nou: zăceam semi-conştientă. Am încercat să deschid ochii. Lumina alba strălucitoare îmi răni ochii. Am clipit repetat pentru a cedea mai bine. În jurul meu erau adunaţi oameni....mulţi oameni. Renee mă privea îngrijorată şi când i-am zâmbit a răsuflat uşurată şi era gata-gata sa se împrăştie pe podea.

   -Tessa, ce nebună eşti, mi-a spus ea, strângându-mă de mână.

   -Mersi, şi eu cred acelaş lucru despre tine, am zis rânjind sarcastică.

   -Cum te simţi? intrebă ea, examinăndu-mă ca pe un crocodil violet. 

   M-am uitat în jurul meu. Michael era şi el acolo şi mă privea cu ochii mari şi îngrijoraţi, părul lui negru fiind răvăşit în toate direcţiile posibile. Îmi aruncă un zâmbet sovăitor şi inima mea începu sa bata un ritm de conga. Apoi mi-am dat seama de ce eram aici.

   Mi-am îngopat faţa în pernă şi am gemut. Ce prostie! Nu mă puteam gândi la asta. De ce nu putusem să stau şi eu în pat ca o nebună parţial normală?

   -Tess? Tessa, eşti ok? mă întrebă el, ridicându-se de pe scaun şi venind pe cealalta parte a patului ca sa mă ţină de mână. Am îngăimat ceva ce semăna cu ''a-haaam'' şi m-am întors să privesc şi în restul camerei. Chase se afla lângă Renee, pe un scaun, iar mai încolo era...Acvila.

   -Tu ce cauţi aici? l-am întrebat pe Chase care o ţinea pe Renee de după umeri, pentru susţinere.

   -Croşetez poşete, Oliver, ce crezi că fac? Am auzit că ţi s-au dat ochii peste cap şi am venit să văd dacă voi fi numai eu cel care semnează petiţia.

   -Nimeni nu o să-ţi semneze petiţia, domnule Stone, vorbi Acvila. Am aprobat din cap şi m-am ridicat în sezut. Cum te simţi, domnişoară Oliver.

   Ca o fraieră care urlă ca nebuna noaptea în pod, mersi de întrebare.

   -Bine, am rostit pe un ton plat.

   -Ei bine, atunci ne poti explica de ce umblai noaptea prin scoala...si de ce ai urlat.

   Sufăr de somnambulism şi v-am visat pe dumneavoastră.

   -Păăi.... Nu ştiam ce să spun. Ce puteam să spun. Că auzisem muzică pe coridoare? Era ca şi cum aş fi spus că l-am văzut pe Jhonny Depp în tutu şi conduri, cu părul împletit în codiţe verzi.

   -Am ieşit să....ăăă. O, la naiba, ce aveam de pierdut in afara de demnitate?  Am auzit o melodie....un clasică, ciudată..şi am vrut să văd care nebun cântă noaptea la ora 3 la pian....şi melodia venea din poood..., m-am oprit când am văzut privirile lui Michael şi Renee. Chase numai se uita la mine ca vaca la saxofon.

   -Domnişoară Oliver, eu spun să uitaţi ceea ce aţi auzit. Stresul unei şcoli noi, prima zi, toate astea pot fi copleşitoare. O să trec cu vederea abaterea dumneavoastră, dar să nu se mai repete.

   Ia auzi, prietene,. am scăpat cu lăbuţele curate!

   -Bineînţeles, am încuviinţat în timp ce ea pleca din cameră.

                                                                                   ***

   -Bine, care-i şpilu' Rena? am iscodit-o pe Renee la masa de prânz. Stăteam cu ea şi cu Chase care se ţinea acum scai de noi. Michael era cu ceva băieţi din ceva echipă....bla, bla, bla, prea obosită să-mi pese.