❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ ɪ-ɪɪ[✔] ✒

↬22

ⱼₑₒ𝚗 ⱼᵤ𝚗gKₒₒ𝓴

     — Ei, haide, nu e ca și cum ne vom întâlni cu el peste tot!

     — Chim, suntem în Paris, zic nervos, trecând pe lângă el și intrând în bucătărie pentru a merge la frigider.

     — Iar eu încerc să-ți explic că Parisul nu e al lui, țipă la rândul lui, făcându-mă mai nervos decât sunt acum.

     Pur și simplu nu mă înțelege! Oricât de mult încerc să-i explic că Kim Taehyung, modelul de aur se poate afla acolo unde merg și eu, el pur si simplu mă contrazice, de parcă el știe tot ce face el.

     Parisul trăiește datorită lui. Moda este în picioare datorită lui Kim Taehyung. Asta-i foarte clar și se vede cu ochiul liber.

      — JungKookie, Jimin vine lângă mine: nu vreau să rămân închis în casă doar pentru că Kim Taehyung e în Paris! La naiba, Jeon JungKook, au trecut trei ani din acea noapte! Trei ani!

     Trei ani. Da, știu, Jimin. Au trecut trei ani cu lacrimi și durere. Am plâns în fiecare noapte, i-am mirosit hainele, căci și-a lăsat patru tricouri la mine. Le-am purtat mereu atunci când simțeam că dorul de el mă ucide. Da. Le am și acum. Încă le am în dulap și... unul la mine. Cu parfumul tău, Taehyungie. Pentru că, atunci când le port, simt că îmi revin, că inima bate din nou în piept și mă simt... bine.

     Da. Trei ani.

     — Fie, ieșim, renunț la încăpățânare, făcându-l fericit.

     Dacă te întâlnesc iar, ce mă voi face?