Neverending nights ♡ I.Sleeping Beauty

2. Bestia

- Bună...Alisson!
Privesc înghețată spre trupul atât de cunoscut mie și uit să respir.

- Ce cauți tu aici? Și de unde ai știut că...sunt vie? Îl chestionez imediat și sunt sigură că îmi simte disprețul din voce.
Era ultima persoană pe care mă asteptam să o văd vreodată. Credeam că plecase definitiv acum aproape doi ani, când mă lăsase cu ochii în soare.

- Să spunem doar că am sursele mele. Și am venit să te duc acasă. M-am gândit că ai avea nevoie de o mână de ajutor.

Cât de multă nesimțire! Mă abandonase ca pe o păpușă uzată și se făcuse dispărut, iar acum vine să îmi vândă gogoși.

- Scutește-mă! Nu am nevoie nici de mila ta, nici de vreo mâna de ajutor. Pleacă de unde ai venit, Klaus!

KLAUS .. primul bărbat din viața mea și singurul. Era unul dintre asociații tatălui meu. Venea destul de des prin casa noastră și ne întâlneam inevitabil. Mi-a atras atenția încă din prima clipă în care îl văzusem, însă nu am sperat la mai mult. Mă mulțumeam să îl privesc când stătea la taclale cu tatăl meu, îmbrăcat mereu în costume elegante fără de cusur. Era al naibii de atrăgător, brunet și cu cei mai frumoși ochi verzi din lume. Până și numele i se potrivea: Klaus Green.
Începusem să ne tachinăm de fiecare dată când rămâneam singuri în living. Avea o relație de prietenie cu tatăl meu și deseori făcea glume pe seama mea de față cu părinții mei. Ba mai mult, mereu îi întreba ce mai face "micuța Alisson". Deși era cu aproape 10 ani mai mare decât mine, asta nu m-a împiedicat nici o secundă să nu mă îndrăgostesc de el.
Credeam că va fi "micul meu secret murdar"...îndrăgostită de un bărbat cu mult mai în vârstă. Nu aveam de gând să îi spun asta vreodată. Credeam ca ar fi inutil, că ar rade și eram convinsă că pentru el sunt doar fiica prietenului său, nimic mai mult, doar o copilă.
Însă tot ce am crezut eu s-a spulberat în momentul în care și-a lipit buzele de ale mele, brutal și pofticios. Am mers să îi duc cafeaua, căci Helen, cea care se ocupa de tot în casa noastră, gătea la momentul respectiv, așa că am prins ocazia să îl mai văd puțin.
Purtam o rochie ce îmi dădea un aer al naibii de inocent și aveam părul împletit lejer într-o coadă, pe o parte. O făcusem intenționat, cu aluzie la modul în care mă numea mereu "micuță".
Tata nu era atunci acasă încă, anunțase că va mai întârzia ceva timp și îl rugase pe Klaus să mai aștepte.
Desigur, nici el nu ar fi refuzat. Ii observasem privirile de nenumărate ori. Deși exista mereu o bariera între noi...mă dorea.
Așa că în momentul în care m-a văzut intrând în birou, s-a ridicat, mi-a luat cafeaua din mână și a închis ușa.
L-am privit sceptică și uimită pentru câteva secunde apoi când acel zâmbet de milioane a apărut pe fața lui, am înțeles totul.
Nemernicului îi căzusem cu tronc. A fost suficient doar să îi întorc zâmbetul, ca deja se năpustise asupra mea.
Aveam aproape 17 ani și deși avusesem alte săruturi cu o grămadă de alți băieți, al lui mă năucise.
Nu îl simțeam ca pe un băiețaș, ci simțeam că cel care mă sărută e stăpân pe el, e un om matur, un bărbat adevărat. Și la dracu...asta m-a excitat al naibii de mult.
Îi simțeam mângâierile dibace, pasiunea din spatele sărutărilor sale și dorința.
Aș fi vrut să mă dăruiesc lui chiar acolo, pe biroul tatei.
Îmi desfăcuse părul și îl ciufulise, apoi mă urcase cu fundul pe biroul de lemn, venind între picioarele mele. Continua să mă sărute și să îmi exploreze trupul.
Îi desfăcusem cămașa și îmi pusesem mâinile pe pieptul lui, mângâind la rândul meu tot ce îmi ieșea în cale.

- Te vreau! I-am spus clar și răspicat, apoi s-a oprit brusc, fără să renunțe la zâmbetul acela ştrengar.

- Drace, cine ar fi crezut că micuța Alisson are o parte atât de sălbatică..Oricât mi-aş dorii asta, nu o putem face aici. Richard ar putea venii în orice moment.