Neverending nights ♡ I.Sleeping Beauty

5. Pe culmile placerii

***Allison la media***

Chicotește și deși mă așteptam să îmi dea replica, se abtinuse și se rezumase la a masa în continuare.
Mâinile lui au coborât spre sânii mei și deși eram tentată să ma prefac că nici nu observ, îl plesnesc peste mână.

- Nu mă refeream să mă atingi ca un măgar! Îl cert, iar el se ridică în picioare. Își scoate cămașa brusc, apoi pantalonii și sosetele și chiar când aveam impresia că se va dezbraca de tot, intra în cadă.
Imi dau seama că imi ținusem respirația, probabil holbându-mă la el.

- Ce naiba faci? Întreb țâfnoasă, de parcă nu era deja suficient de evident. Intrase în cada mea!

- Nu se vede? M-am alăturat.

- Parcă aveam o înțelegere...

- Înțelegerea era valabilă dacă nu m-ai fi provocat, spune îndreptându-şi mâinile spre mine și trăgându-mă în poala lui, de parcă eram ușoară ca un fulg.

- Ce faci?

- Te țin în brațe.

- Klaus, ce joc e ăsta?

Ochii lui mă priveau mai intens ca niciodată și un zâmbet jucăuș îi apăruse pe chip.

- Mi-ai lipsit, mult. Vreau doar să te țin puțin aproape de mine. Credeam că o să te pierd, nu ai idee cât de speriat am fost. Și acum ești bine, în brațele mele, goală... Lasă-mă să mă bucur de moment!

Deși nu uitasem nici o clipă cât mă rănise, simțeam o nevoie acută de el. Mă așezasem deasupra lui, cu picioarele de o parte și de alta și începusem să îl sărut. Drace! Abia așteptam sa simt din nou buzele astea. Îl sărutam cu dor, încercând sa uit de golul ce îl lăsase când dispăruse.
Mă mângâia atât de încet de parcă îi era frică să nu mă rup. Era grijuliu, tandru, iar eu simțeam că îmi pierd capul.
Îi simțeam chiar și prin boxeri membrul întărit. Îl doream la fel de mult. Mâna lui coborâse între noi și m-am ridicat puțin pe genunchi pentru a-i face loc.
Își bagase degetul între labiile mele, căutând clitorisul, apoi se jucase puțin.
Eram nerăbdătoare, așa că m-am împins puțin spre degetul lui, lăsându-l să intre. Apa nu era un lubrifiant bun, din contră, am regretat imediat decizia. Chiar nu mai făcusem dragoste cu nimeni, după plecarea lui Klaus.
Îmi făcusem un iubit în lipsa lui, pe Matt, însă nu îl iubisem vreodată. Îl consideram mai mult un prieten cu care mă sărutam când lipsa lui Klaus mă distrugea. Mă folosisem de el, în mare parte. Era mereu acolo să mă scoată din întuneric, ca un colac de salvare ce mă menținea pe linia de plutire.
Deși am încercat să nu mă arăt afectată, dispariția iubitului meu secret îmi măcina sufletul puțin câte puțin.
La început am refuzat vehement plecarea lui. Căutasem zeci de motive. Mă îngrijoram teribil crezând că a pățit ceva, însă erau doar minciuni pe care mi le spusesem singură.
Era limpede că plecase de buna voie.
Disperarea mă cuprindea mereu mai mult și mai mult. Mă îndrăgostisem ca o fetiță prostuță, de un bărbat mai în vârstă, care probabil căuta doar o aventură.
Am încercat în nenumărate moduri să îmi scot amintirea lui din minte, dar absolut toate au dat greș. Fiecare moment de plăcere cu el mă bântuia.
De fiecare dată când eu și Matt ajungeam într-o ipostază mai intimă, chipul nenorocitului îmi apărea pe retina și clacam.
Nu puteam să doresc pe altcineva cum îl dorisem pe el. Mă dezgusta atingerea altora. Simțeam că vor să șteargă urmele și amprentele lui de pe corpul meu. Mă agațam disperată de fiecare clipă cu el, nu voiam să pierd nici o mângâiere din memorie.
Deși învățasem să trăiesc cu lipsa lui, nu îl uitasem. Era încă cel mai important bărbat din viața mea. Nu puteam accepta ca un bărbat care ma făcuse sa ma simt cea mai importantă femeie din viața lui, plecase de parca nu am contat. Nu voiam sa cred ca totul a fost un teatru, un joc mârșav.