Neverending nights ♡ I.Sleeping Beauty

6. Nesiguranta

Nu știu cât era ora, însă ma trezisem mult mai bine decât când ma culcasem. Eram mult mai odihnita decât in toate zilele dormite la spital. Probabil asta i se datora lui Klaus. Ma trezisem odată sau de doua ori azi-noapte pentru ca îmi era sete, și îl văzusem dormind cu mine in brațe.    Nu se mișcase nici o secunda de lângă mine peste noapte, însă acum dimineața, când am deschis ochii, partea lui era goală.
Un sentiment de panica ma cuprinde și ii strig ușor numele.
- Klaus?

- In baie, iubito!
Zâmbesc și îmi încerc norocul, ridicându-ma singura din pat. Nu îmi revenisem complet, dar ma ajutasem de obiectele din camera pentru a ajunge la usa băii. Am deschis usa ușor, fără sa bat și m-am oprit in prag, privindu-l pe Klaus cum își șterge parul ud. Era complet gol și nu m-am putut abține fără sa îmi mușc buzele.

- Îți place ce vezi? Spune rânjind drăcește și își încoardă mușchii caraghios întinzând apoi brațele in semn sa merg spre el.
Am tras aer adânc in piept și mi-am folosit toată puterea pentru a face acei câțiva pași. Aproape m-am prăbușit in brațele sale, căci vazandu-l, stabilitatea mea se dusese complet pe apa sambetei.
M-am agatat de bratele lui si mi-am afundat fata in scobitura gatului sau, inhalandu-i parfumul gelului de dus. Isi adusese lucrurile aici, dupa cum puteam observa.
Asta imi sadise o urma de speranta. Klaus se instala iarasi in viata mea, putin cate putin, caci din inima mea nu plecase niciodata.

Mi-a ridicat barbia, astfel incat il puteam privii in ochii lui verzi si doamne, cat ma putea hipnotiza acea privire.
Isi lipise buzele de ale mele, intr-un sarut mult asteptat. Simteam ca dorul de el nu se va potolii niciodata, desi era aici. Lipsa lui indelungata lasase cicatrici. 

- Vrei sa faci si tu o baie sau mergem sa luam micul dejun? Ma intreaba cu zambetul pe buze, mangaindu-mi obrazul.

- Mi-e foame, raspund simplu si imi duc mainile dupa gatul sau. De tine, adaug apoi si ii simt ranjetul pe buzele mele, atunci cand il sarut.
Ma ridica si ma aseaza cu fundul pe micul dulapior din baie, venind intre picioarele mele, facand sarutul tot mai intens. Impartasim aceeasi dorinta, se pare, imi spun in gand si il aduc mai aproape de mine.

- Esti sigura, iubito? Nu as vrea sa iti fortezi limitele. Medicul ti-a recomandat odihna si a spus sa nu te obosesti prea tare.

- Poti face tu toata treaba, continui jocul. Sau ai si tu vreo restrictie? Chicoteste si ma saruta pe frunte, apoi ma ia pe sus pana in camera.

- Continui sa ma surprinzi de fiecare data, Allisson, spune chiar inainte sa ma aseze pe pat, apoi vine deasupra mea.
Imi dezbracase imediat halatul, care era singurul material textil ce imi acoperea trupul si ramane putin analizandu-ma.
Ma temeam ca felul in care aratam nu il mai atragea. Imi pierdusem conturul formelor si pielea imi era mai palida decat fusese vreodata, apoi mai erau si acele cicatrici.

- Esti cea mai frumoasa, iubito! Spune si stiu ca minte, caci nu mai eram nici umbra lui Allisson cea de dinainte.
Imi las privirea in jos si incerc sa trag halatul inapoi, insa ma opreste si ma preseaza mai tare cu trupul sau.

- De ce faci asta?

- Klaus, vreau sa tragi draperiile, ii spun desi simteam ca imi pierise tot cheful. Nu fusesem niciodata asa. Mereu imi placuse aspectul meu fizic, insa acum, mi se parea ca seman tot mai mult cu o epava, desi el incerca sa ma convinga de contrariu.
Ofteaza si se aseaza langa mine, tragandu-ma in bratele sale.

- Iubito, nu fi prostuta. In afara catorva kilograme in minus, nu s-a schimbat nimic la tine. Uita-te la mine! Imi ordona si ma forteaza sa il privesc in ochi, desi ai mei erau deja in lacrimi.
Ma simteam mai nesigura ca oricand, orice ar fi spus el. Stiam ca nu e adevarat.

- Hei, doar nu esti serioasa! Nu pot sa cred ca te desconsideri atat de mult, spune si imi saruta fruntea, lasandu-ma sa plang la pieptul lui.
Nici eu nu imi explicam cand devenisem atat de sensibila. Klaus era un barbat mai mult decat atragator, iar eu eram in ultimul hal. Ma speria gandul ca intr-o zi va observa si el diferenta dintre noi si va pleca, asa cum o facuse si inainte.

- Iubito, te rog, opreste-te! Imi cere luandu-mi chipul intre palmele lui si stergandu-mi lacrimile ce nu voiau sa se opreasca. Asculta-ma, esti cea mai frumoasa femeie pentru mine! Continua si ma saruta pe buze. Ii raspunsesem, desi nu ma simteam deloc asa cum spusese el.

- Noaptea trecuta ti-am aratat cat de mult te doresc. Chiar nu vezi ce imi faci? Insista si isi muta o palma pe soldul meu, luandu-ma deasupra lui. Crezi ca asta, spune si face semn spre erectia lui, se trezeste asa, degeaba? Ma intreaba chicotind si imi ascund privirea de a lui.

- Klaus...

- Serios, Alli. Te vreau al naibii de mult, esti cea mai senzuala femeie din lume si nici macar nu esti constienta de asta.
Ma saruta prelung si ma las dusa de nas, caci nu ii puteam rezista.
Imi infing degetele in parul lui si il trag mai aproape, caci nu ma puteam satura de el. Voiam tot mai mult, cat sa stearga semnele ce mi-au ramas imprimate in suflet, dupa plecarea lui.

- Crede-ma, iubito, daca medicul ala nu ar fi spus ca ai nevoie de odihna, nu ai mai fi iesit o saptamana intreaga de sub mine! Sopteste cu vocea ragusita, semn ca era intr-adevar excitat.
Se roteste imediat deasupra mea si saruta absolut orice loc din pielea mea care ii iese in cale.

- Cea...mai...frumoasa, spune pe rand, fiecare cuvant, fara sa isi dezlipeasca buzele de pe mine.
Asa ma facuse sa ma simt mereu. Cea mai dorita femeie din univers, un univers ce se prabusise peste mine, atunci cand am realizat ca l-am pierdut.
Nu voiam sa ma mai gandesc la asta, desi mintea imi fugea mereu la momentul cand ii gasisem casa goala.
Am alungat imediat amintirea ce stiu ca ma va bantui mult timp de acum incolo. Indiferent daca va ramane sau nu, aveam de gand sa profit de fiecare moment.
Intrase usor in mine si nu ma simtisem niciodata mai intreaga de atat. Incepuse sa se miste si orice temere a mea disparuse una cate una, cu fiecare patrundere.
Doua ore mai tarziu, ne-am imbracat si am coborat la micul dejun.
Desi ma trezisem odihnita, acum eram incredibil de slabita, dar nu voiam sa ii spun. Stiam ca daca am sa o fac, Klaus nu va mai face dragoste cu mine o perioada si asta nu se putea intampla. Aveam atat de multa nevoie de el.
Le spusese angajatilor sa nu vina astazi, caci dupa spusele lui, ma voia doar pentru el. Din aceasta cauza, ma delectam acum cu o priveliste de milioane.
Klaus Green imi gatea. Sau cel putin, incerca sa o faca. Ma asezase pe un scaun, pe partea cealalta a blatului din bucatarie si nu puteam vedea prea multe din ce facea acolo, dar dupa privirea lui incruntata, ceva nu ii iesise bine.
Arata prea bine pentru sanatatea mea. Purta doar o pereche de pantaloni de trening si se misca de parca era un expert, desi figura lui spunea altceva. Am chicotit la acest gand.
As fi vrut ca aceste dimineti sa devina o traditie, insa imi era frica sa sper la prea mult. O mai facusem odata si fusese dureros.
Oricat incercam, teama ramanea adanc infiripata in mintea mea.
Imi furase un sarut scurt si se intorsese la treaba lui, zambindu-mi din cand in cand.
Ma privea de parca m-ar devora din priviri si probabil ca la fel faceam si eu.
O durere de cap isi facuse simtita prezenta si incercam din greu sa o ignor. Dupa ce vom manca, trebuia neaparat sa ma intind pe pat, caci simteam ca in curand voi ceda.

- Klaus, spun cand simt ca nu mai rezist si privirea mi se incetoseaza brusc. Durerea devenise insuportabila si ma luptam cu mine sa nu cedez tocmai acum.

- Alli, la dracu! Injura si ma prinde in bratele lui, chiar cand intunericul ma cuprinse cu totul si ultimul lucru pe care il vad, e chipul lui speriat.