Capitolul 1

1.2K 24 4
                                    

   -Plec la ore! am urlat, trantind uşa camerei pe care o împărţeam cu Rene. Era o întârziata şi o împrăştiată totală şi nu aveam de gând să întârzii în prima mea zi, nici măcar pentru ea. Mi-am pus căştile în urechi şi a trebuit să mă abţin din a dansa pe holurile internatului.

   Internatul Melody se afla în Romania, în inima Munţilor Apuseni. SSunt pastă la geografie, deci nu vă pot da o locaţie exacta. Ştiu doar că suntem înconjuraţi de munţi şi păduri şi este ca un paradis. Numele meu este Tessa Oliver şi am 15 ani. M-am născut în Ameriica, însă mama şi tata s-au mutat chiar în acel an în România. Adoram ţara, peisajele impresionante şi mai ales Carpaţii.

   Când fusesem mică, mama îmi povestise despre Heidi, fetiţa munţilor. Spusese ca semanam perfect cu Heidi şi că eram şi eu o mică fetiţă a munţilor. Am fost la şcoala normală, fără internat, până să ajung la liceu. Clasa a noua duse cu ea schimbările de rigoare şi eu am fost smulsă din universul meu minunat şi aruncată în Internatul Melody toată vara, ca să ''mă obişnuiesc''. Păi, ghiciţi ce? Era nasol. Avea un program pe care trebuia să îl urmezi. Aşteptatul şi urmatul regulilor, două lucruri la care eram botă, pe lângă geografie.

   Am ieşit din clădirea mare, ce adăpostea dormitoarele feteor şi m-am îndreptat spre cea de+a doua clădire construită in stil gotic, cu acele arcade ascuţite care-ţi scoteau ochii dacă le priveai prea atent. Uşile duble păreau solemne şi srioase. Le-am privit provocator. Nu mă intimidaţi, am vrut să le strig, însă aş fi părut ciudată.

   -Tessie? Aşteaptă-mă, mă strigă Renee, fugind cu ghizdanul ei negru atârnat pe o mână, gata sp cadă. Miam reprimat dorinţa de a-mi da ochii peste cap şi am luat-o de mână, trăgând-o după mine în şcoală.

   Zgomotul a multe dulăpioare de metal deschise şi închise umplea holul lung. Uşile sălilor de clasă erau din lemn lăcuit, cu mici gemuleţe opace. Am oftat. Îmi căutasem dulapul în ziua când ajunsesem aici. Era lângă al lui Renee, din fericire. Se pare că dulapurile erau grupate în funcţie de colegii de cameră. Ne-am îndreptat spre dulapurile noastre şi eu mi-am scos bileţelul cu cifrul. 1234. Ce original!

   Restul dimineii ne-am petrecut-o în bănci, eu cu muzica bubuind din căştile negre, iar Renee desenând fluturi pe marginile caietului. Ora asta era cea de: hai-să-ne-cunoastem-intre-noi-că-tot-suntem-a-noua. Un lucru era bun aici: nu evam să fiu singura care se va prezenta/face de râs. 

   Profesoara intră o dată cu sunetul clopoţelului. Am blestemat punctualitatea femeii fiind nevoită să opresc melodia ''Paradise'' a trupei Coldplay. Te ţin eu minte! Ea se uită prin clasă, privire poposindu-i pe fiecare dintre noi. Era o persoana inaltă, subţire, cu nişte ochelari cu rame aurii pe vărful nasului acvilin. Ochii ei erau duri, semn că nu era persoana cu care trebuia să mă pun. 

   -O să o dau în bară, i-am spus lui Renee, care se oprise din fluturisit. Mă privi cu ochii ei căprui-aurii şi îmi zâmbi.

   -Păi atunci fă-o în stil mare.

   -Numele meu este Alicia Lake, vorbi profesoara/pasăre de pradă. Mă privi pe mine, care eram încă aplecată spre Renee. M-am redresat şi am încercat să mă fac pe cât posibil invizibilă. Unde e pelerina lui Harry când ai nevoie de ea? Vă voi fi profesoară de muzică.

   Spune-mi, spune-mi, apune-m că glumeşti!

    -Ok, având în vedere că e prima oră, nu o să aleg eu prima victimă. Cine vrea să cânte primul?

    Cine vrea să moară primul?

    -Nu vrea nimeni? Păcat. Ok, rămâne tot sarcina mea. Hmm, începu ea, apoi strigă dintr-o dată: Felley, treci aici.

    Renee îngheţă. O auzisem cântănd. Era pianistă şi avea şi o voce criminal de frumoasă, dar... avea prea multe emoţii. Îşi strânse pumnii sub bancă. Ştiam cât de greu era pentru ea.

    -Dai desertul la prânz pentru o săptămâne, Re, am anunţat-o în şoaptă, apoi am zis mai tare, să mă audă Acvila: Cânt eu!

    Nu am aşteptat să îmi pună întrebări sau să mă refuze. Am ajuns în faţa clasei. Renee mă privea recunoscatoare. I-am rânjit, deşi simţeam că mai aveam puţin şiă prăştiam pe podeaua albaă a clasei.

    -Mă numesc Tessa Oliver şi am cin'şpe ani! Am inspirat o dată profund şi apoi le-am dt drumul cuvintelor melodiei mele preferate, ''Teardrops On My Guitar''. Notele erau greu de atins, însă vicea mea ştia melodia atât de bine încât nu mai era vreo problemă. Ţineam ochii fixaţi pe faţa lui Renee. Mă forţam să nu mă prăbuşesc. De ce alesesem o melodie aşa de lungă? Am încheiat fără ca vocea să-mi tremure. Am expirat uşurată. Era gata.

    Am deschis un ochi, apoi pe celălalt. Nimeni nu râdea, asta era bine. Un băiat cu părul negru şi ochii albaştri se ridică în picioare. L-am privit nedumerită. Rânji, apoi începu să aplaude. Ştiam că aveam să-l caut mai târziu să-i mulţumesc, dar, pentru un moment era important să rămân în picioare.

Different MelodiesTahanan ng mga kuwento. Tumuklas ngayon