Jungla dorintei

Capitolul 5

Drumul de intoarcere spre casa lui Sebastian fu incarcat de tensiune.  Nu era de mirare, in opinea lui Sebastian, femeiile intodeauna se prabuseau atunci cand le erau descoperite minciuniile si asta era exact ce i se intamplase si lui Grace Thacker.  Nu mai putea sa se ascunda. Iesisera la iveala minciunile ei si consecintele actiunilor ei o lovisera cu duritate. Nu ii ramase altceva decat sa se disculpe in fata lui Filomena si sa isi exprime parerea de rau pentru aceasta situatie. Facuse aceste doua lucruri foarte convingator. De fapt, totul fusese prea convingator. Daca nu ar fi stiut ca era imposibil, ar fi spus ca chiar o surprinsesera acuzatiile. De fapt,pana si el se indoise un moment de faptul ca era nu stia nimic despre aceasta chestie. Decise din nou ca lucrul acesta era imposibil.  Grace avea acces la documente  si, in plus, persoana care se ocupa e finantele companiei era propriul ei tata.  Evident, era vorba de un aranjament familiar. Privi in urma lui si ramase surprins sa o vada  ca tinea pasul cu el. Sebastian mergea foarte repede, dar ea, in ciuda staturii ei minione, ii calca pe urme. Cand ii vazu privirea, intelese ca Grace nici macar nu stia unde se afla. Era furie si frustrare ceea ce reflactau ochii ei?  Poate. Pana la urma, planul ei fusese descoperit. Ii ceruse pilotului elicopterului sa vina dupa ea in ziua urmatoare si sa o duca la Rio de Janeiro pentru ca de acolo sa poata lua un avion spre Londra. Asta insemna ca ii mai ramanea o noapte in jungla pentru a se ineca in propia vina, dar nu avea nici o indoiala, ca atunci cand Grace va ajunge in dormitorul ei , va lasa deoparte parerea de rau. De ce sa se deranjeze sa se prefaca daca nu mai avea public? Cand ajunsera acasa, Sebastian se intoarse pentru a o privi.

- Mai sunt doua ore pana la cina. Presupun ca vrei sa te odihnesti.

- Da , multumesc - murmura ea, aproape ca si cum nu ar fi inteles ce el ii spusese.

Sebastian observa paloarea lui Grace si cearcanele intunecate de pe chipul ei. Parea epuizata. Sebastian se incrunta.  Merse kilometri intregi in conditii foarte dificile.  Grace nu se plansese nici macar o secunda, dar oboseala fizica o ajunse din urma.

- E mai bine sa faci un dus si sa te odihnesti un pic... 

In timp ce pronunta acele cuvinte,  Sebastian se intreba de ce se deranja sa se arate amabil cu ea. Grace trebuise sa creada acelasi lucru , pentru ca il privii cu niste ochi foarte mari.

- Imi pare rau ca trebuie sa te deranjez ramanand inca o noapte.

- Ne vedem la cina...   

Sebastian se intreba de ce sa fie deranjat. Pana la urma, Grace va disparea din viata lui in ziua urmatoare. In schimb, el stia ca nu ii va fi atat de usor sa se scape de ea.  Sarutul pe care il impartisera in jungla fusese mai mult decat un sarut. Grace paru sa presimta si ea acelasi lucru asa ca facu un pas in spate.

- Poate ca ar trebui sa iau cina in dorimitorul meu. Totusi, ti-as multumi daca mi-ai face rost de un telefon. Bineinteles ca o sa iti platesc apelurile.

- Exista un telefon in dorimitorul tau.  Poti sa il folosesti, dar o sa iei cina cu mine.

Grace nu protesta.   Parea obosita.  Infranta.  Sebastian decise ca acel lucru era bun. Daca remuscarea si parerea de rau pe care o simtea era adevarata, poate ca nu va mai face niciodata asa ceva.

Grace inchise telefonul si se intinse pe pat.  Nimic.  Nimeni.  Tatal ei era plecat intr-o calatorie de afaceri si de asemenea si persoana pe care o desemnase ca si asistent personal in planurile ei de extindere. Inclusiv incercase sa il sune personal pe furnizor, dar din pacate ii raspunse mesageria.  Raspunsurile la intrebarile ei disperate se lasau rugate. Trebuia sa se intoarca la Londra pentru a incerca sa localizeze persoana care cu atata inteligenta o fura. Si totusi, Londra se afla la doisprazece ore de mers cu avionul de la Rio de Janeiro si ea inca se afla in jungla. In plus mai avea in fata o seara lunga in compania barbatului care avea toata dreptatea de a crede ca era o mincinoasa.  Era ironic ca toate acele lucruri servisera la a demonstra ca Sebastian Oliveira nu era barbatul rece si distant pe care toata lumea il credea. Urma sa ii retraga ajutorul economic pentru ca credea ca ea le aduse prejudecii lui Carols si Filomena.  Din fericire acea descoperire nu o ajuta la nimic.  Toata munca ei era pe punctul de a se dezintegra. Angajatii ei isi vor pierde locul de munca si totul din vina ei. Ar fi trebuit sa isi imagineze. Ar fi trebuit sa observe. Totusi, stia ca acest ultim lucru era imposibil.   Trebuia sa ii spuna adevarul lui Sebastian?  La ce o va ajuta?  Tot ce ar putea spune in acele momente o sa i se para o scuza. Si era prea tarziu pentru explicatii.  Mult prea tarziu. Voia sa planga, dar nu isi gasea lacrimile.  Se simtea furioasa, confuza, pierduta, dar, mai mult ca orice, isi dorea raspunsuri.  Voia sa stie cine ar fi putut sa ii faca asa ceva.  Neputand sta linistita, se ridica din pat. Dintr-odata isi aminti ceea ce ii spusese Maria despre piscina din jungla . Nu se spunea intodeauna ca exercitiile fizice erau bune pentru a alunga tensiunea? Isi puse costumul de baie si imbraca singura rochie pe care o avea, amintindu-si in acelasi timp ca trebuia sa aiba grija pentru ca acea rochie era singura ei imbracaminte pentru cina.  Dupa ce lua un prosop din baie, se incalta si iesi din camera.  DEcise sa o vada pe Maria pentru ai reaminti drumul.  Menajera o insoti pana pe carare. Cand incepu sa mearga, inconjurata de jungla, simti o puternica senzatie de excitare. Era cel mai salbatic  si frumos loc pe care il vazuse vreodata.  Incetul cu incetul inainta pe carare, incercand sa nu greseasca si sa isi aminteasca drumul cand , dintr-odata, copacii pareau sa se deschida. Piscina aparu in fata ei. In realitate nu era o piscina ci o laguna, inconjurata de pietre enorme si copaci inalti, si care se alimenta dintr-o cascada.