Jungla dorintei

Capitolul 12

Cuibarita pe canapeaua din luxosa casa pe care Sebastian o avea in Mayfair, Grace privea fara sa vada cu adevarat un tablou care se afla pe unul dintre pereti.   Dupa infruntarea cu tatal sau, Sebastian o conduse la limuzina lui dandui instructiuni soferului sa ii duca acasa. Era acolo de mai bine de zece minute ,in timp ce Sebastian raspunse la un apel important.

- Imi pare rau ca a trebuit sa te las asa - spuse el, dupa ce reveni in salon. Vazand-o atat de serioasa, se incrunta. Nu te mai gandi la el ! Nu merita.

- De unde stii ca ma gandeam la tatal meu?

- Cunoscandu-te e evident. Sper ca nu incerci  sa-i gasesti scuze comportamentului sau abominabil - spuse, asezandu-se langa ea pe canapea  si luand-o de mana. Ar fi trebuit sa ma lasi sa ii mai trag un pumn inainte de ai spune ca nu vrei sa il mai vezi.

- Nu puteam sa fac asta.  E in continuare tatal meu...

- Esti incredibila.  Tatal tau incearca sa te distruga si, tu ce faci? Ii spui ca il iubesti ! Barbatul ala nu merita iubirea ta !

- Toata lumea merita sa fie iubita - murmura Grace, in timp ce isi stergea lacrimile cu mana.

- Stiu ca esti foarte suparata, dar trebuie sa uiti de el  acum.

- Da... Imi pare rau. Stiu ca urasti sentimentele si azi ai avut parte de multe. Cred ca asta e cel mai urat cosmar al tau. Apropo, cum iti este mana?

- E bine, dar nimic nu se compara cu stresul de saptamana asta - o asigura el. Din momentul in care ai plecat, mi-am dat seama ca nu ar fi trebuit sa te las sa imi scapi. Nu puteam concepe ca tu sa il infrunti de una singura pe tatal tau.

- Era problema mea , Sebastian.

- Tu nu esti facuta pentru a lupta - spuse el, facand-o sa se ridice pentru a o aseza in poala lui. Nu ai nici un gram de agresivitate in tot corpul tau. Din momentul in care ai plecat, am stiut ca am facut o gresala.

- De asta ai venit dupa mine?

- Da. Nu puteam sa suport sa stiu ca trebuia sa te infrunti sigura cu tatal tau. Atunci, am descoperit ca ai disparut.

-  Cand am vazut acel ziar, am fost foarte suparata. Imi pare rau.  Stiu ca nu iti place sa vorbesti de sentimente, dar nu ai idee cu e sa te simti dezamagit de singura familie pe care o ai... 

Se lasa o lunga tacere. Grace simti cum Sebastian se incorda.

- In realitate, stiu cum este - recunoscu el, cu o voce ragusita. Stiu exact cum te simti.

- Credeam ca nu ai familie. Incerci sa imi spui ca si pe tine te-a dezamagit tatal tau?

- Tatal meu m-a dezamagit chiar de dinainte sa ma nasc eu pentru ca a lasat-o pe mama mea sa ma creasca singura - marturisi.  Atunci, o indeparta pe Grace din poala lui si se ridica in picioare, indreptandu-se catre geam. Pana la varsta de opt ani m-a crescut ea singura.

- Wow... Niciodata nu mi-ai vorbit despre mama ta. Locuiai in Rio?

- Da. Intr-o mica camera care aproape ca nu oferea spatiu suficient nici pentru o persoana, dapai pentru doua. Duceam o viata plina de mizerie. Atunci, mama mea a cunoscut un barbat.

- S-a indragostit?

Sebastian zambi intr-un gest de batjocura.

- Grace cea intodeauna romantica, nu-i asa? Nu , nu era indragostita de el. Si totusi, acel barbat era foarte bogat si mama mea a crezut ca casatorindu-se cu el era unicul mod de a iesi din saracie. Dar exista o problema. Acel barbat nu voia copilul altui barbat.

- Ti-a spus? intreba Grace, uimita.

- Am auzit o conversatie intre ei doi.  Erau pe punctul de a ma trimite la un internat.