Jungla dorintei

Capitolul 9

Complet ametit si epuizat, Sebastian isi calma respiratia si deveni treptat constient de locul unde se afla Fata lui era inca ingropata in gatul lui Grace, simtind cum parfumul ispititor al parului si pielii ei ii tulbura simturile si creeaza un fel de ceata ce ii valuie creierul obosit. Trebuia sa recunoasca faptul ca nu era capabil sa se concentreze la nimic atunci cand Grace era atat de aproape, asa ca se desparti de ea cu reticienta. Cu avantajul distantei , ea isi trecu degetele peste pieptul lui si ii depuse un sarut afectuos pe pielea lui. Acel gest il surprinse pe Sebastian si, timp de cateva secunde, ramase complet nemiscat, nestiind ce sa faca.  Tanjea sa o ia din nou in brate si sa o imbratiseze, dar acea dorinta il speria pentru ca niciodata nu simtise nevoia de as exprima afectiunea dupa o partida de sex. Isi aminti ca gesturile de afectiune puteau sa aduca consecinte rele, asa ca isi lasa mainile sa cada pe langa corp. Pana in acel moment, fusese complet sincer cu ea si lucrul acesta nu avea sa se schimbe. Si totusi, stia ca ceva se schimbase.  De cand fusese el tentat sa intretina relatii sexuale cu o femeie pe biroul lui? Nimeni nu ar fi descris acea intalnire ca una romantica. Pasionala, da. Fierbinte, de asemenea. Fusese doar un act de pofta trupeasca care se invecinase cu sordidul, si daca era ceva ce Grace nu merita, era asa ceva. Stranse din dinti pentru a reszista tentatiei de a o gusta pentru a doua oara si se indeparta de ea pentru a putea sa isi rearanjeze hainele.  Timp de o secunda, ea pastra tacerea. Atunci, se dadu jos de pe birou ca si cum nu ar fi sigura daca picioarele o vor sustine.

- Trebuie sa rezolvam unele lucruri - spuse el, cu o voce dura.

- Bineinteles. Eu ar trebui sa plec.

- Sa pleci?  Unde?

- Acasa, bineinteles. Am treburi de care sa ma ocup. In plus, tu trebuie sa iti continui viata.

- Asta este tot? Tocmai am avut o partida de sex minunata si tu ma lasi?

Grace isi aranja rochia.

- Credeam ca exact asta este ce iti doreai, Sebastian. Fara compromisuri.

- Nu am de gand sa te las sa pleci - spuse el cu o panica pe care nu o intelegea. Nu inca. Bineinteles. Nu am de gand sa te las sa pleci inca.

- Trebuie sa o fac. Si tu stii asta. Am o gramada de lucruri de care trebuie sa ma ocup.

- Ce lucruri?

- Cum poti tocmai tu sa ma intrebi asa ceva? Viata mea este in criza. Afacerea mea este pe punctul de a falimenta si pe langa toate acestea propriul meu tata m-a furat. Trebuie sa il infrunt si apoi sa gasesc pe cineva care sa ma ajute sa inteleg cifrele.

- Nu voi permite sa te infunti cu toate acestea de una singura.

-  O sa fiu bine. Serios. Sunt mai fura decat par.

- Asta sper - murmura el, privind chipul palid a lui Grace - pentru ca se pare ca o mica rafala de vant te-ar putea arunca la pamant. Daca nu te-as fi vazut in jungla, asi fi crezut ca este o femeie foarte fragila.

- Nu sunt, Sebastian. Cred ca ti-am demonstrat.

- Poate ca nu esti, dar cum ai de gand sa te infrunti cu tatal tau?

- Inca nu stiu. Am un zbor lung in fata. Atunci voi avea timp sa ma gandesc.

- Nu stii in ce persoane din companie poti avea incredere.

- Aici ai dreptate. Pur si simplu va trebui sa imi dezvolt un al saselea simt intr-un timp record.

- Amandoi stim ca tie iti este foarte dificil sa suspectezi oamenii. Tu ai incredere in toata lumea - murmura Sebastian, coplestit in fata faptului ca cineva ar putea sa profite de ea.

- De data asta am de gand sa angajez un necunoscut. Pe cineva care sa aiba referinte bune.

- Eu o voi face - afirma Sebastian, fara sa stea pe ganduri.