Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOL ANIVERSAR 🎉

Kyan

Câțiva ani mai târziu...

— Kenan, dă-mi o data tableta aia! o aud pe Hope țipând la fratele ei.

— Ți-am zis ca nu ți-o dau. Ieri ai avut-o tu, acum e rândul meu.

— Ești un prost! strigă fiică-mea la el.

— Până aici, Hope! Vă certați deja de o jumătate de oră și pur și simplu nu mai pot să vă aud. De  ce ți-ai jignit fratele acum?

— Pentru că e tableta mea! țipă Hope în continuare.

— E tableta amândurora. Mama voastră a cumpărat-o pentru amândoi și azi e rândul lui Kenan să o folosească. Și vă rog să nu mai țipați unul la altul pentru că sunt destul de obosit, iar mama voastră chiar vrea să se odihnească.

Când ai doi copiii unul de 17 ani și celalalt de 19 parcă e imposibil sa îi împaci pe amândoi. Câteodată am impresia ca nu sunt copiii mei și ai Aylei, pentru că nu-mi amintesc ca eu sau mama lor sa ne fi purtat asa când eram de varsta lor. Bine, Hope seamănă cu mama ei leit. Are parul la fel de roșcat ca al ei și e la fel de încăpățânata ca Ayla. În schimb, Kenan e ceva mai pacifist. Cred ca seamănă cu mine, deși eu când aveam 17 ani nu puteam fi caracterizat ca fiind chiar un pacifist. Da, e adevărat ca nu mi-au plăcut niciodată conflictele de vreun fel, dar cand eram în liceu, mereu eram băgat în vreunul.

Îmi ridic ochii din laptop și-mi dau jos ochelarii de pe nas. Ma dor ochii, dar încă n-am terminat prezentarea pentru evenimentul de mâine. Trebuie sa iasă perfect pentru că firma noastră are nevoie de asta. Chiar dacă de-a lungul timpului am fost recunoscuți ca fiind cea mai bună firma care produce mașini, asta nu înseamnă că trebuie să ne culcam pe o ureche și să nu ne mai facem treaba. De ani buni am alături o echipa extraordinara cu care lucrez și mă înțeleg foarte bine. Totul se datorează lor. Toate laudele și cuvintele frumoase le adresez lor în cadrul fiecărui eveniment precum va fi acela de mâine.

Mâine este ziua în care firma "Magnuson Company SA" va putea primi finanțare pentru a crea noi modele de mașini care sa nu polueze mediul.

— De ce ai dat în mine, fraiere? îmi aud fiica din nou.

— De ce îmi smulgi tableta din mâini? Te temi ca o să-i spun mamei ca mâine te vezi cu Bryan?

Ayla a plecat în urma cu aproape cincisprezece minute la magazin și de atunci Kenan și Hope se cearta de parcă ar vrea să se omoare între ei.

— Ce se întâmplă aici? întreb intrand în bucătărie. Cine e Bryan, Hope?

— E iubitul ei, se grăbește Kenan sa răspundă.

— Te cheamă cumva Hope? îl întreb pe fiul meu, aruncându-i o privire urata.

— Nu e iubitul meu. Doar ieșim ocazional.

— Puteți va rog sa nu va mai certați? V-am spus că sunt obosit și mă doare capul. Nu mă obligați sa va iau tableta aia și sa nu v-o mai dau pana la vacanta de vara.

— Dar tata...

— Niciun dar, Hope! Da-i te rog tableta fratelui tău și faceți liniște amândoi. Iar tu Kenan, ai face bine să nu-i mai umbli prin mesaje surorii tale. Nu asa te-am educat.

— Kenan a pupat-o ieri pe Vienna din vecini de la noi.

În clipa următoare se lasă liniștea. Fiul meu se uita la sora lui stupefiat, apoi își îndrepta privirea spre mine. Îmi schimb expresia fetei, din cea dura, în cea plină de mândrie. Sunt mândru de el.