Fiind mai recentă oarecum (sunt 24 de ani de atunci, din 1992) povestea naționalei Danemarcei, chemată de urgență la Euro 1992, pentru a înlocui Iugoslavia, este mult mai cunoscută. Danezii adunați din vacanță, merg la turneul final european pe care-l câștigă. Astăzi vom vorbi despre o poveste a fotbalului, pe undeva asemănătoare, în centrul căreia se află chiar reprezentativa Iugoslaviei.
A treia ediţie a turneului european a adus schimbări semnificative. În primul rând, pentru Euro 1968 s-a făcut trecerea de la denumirea oficială de Cupa Europei pe Naţiuni la cea de Campionatul European de Fotbal. În al doilea rând, a fost pentru prima oară când preliminariile nu au mai fost organizate doar în sistem eliminatoriu. Prima etapă a constat din 8 grupe la care au participat 31 de echipe, câştigătoarele disputând mai apoi sferturile, eliminatoriu, în dublă manşă.
Iugoslavii au o echipă puternică. Rajko Mitic are sub comandă jucători ca Dragan Dzeaic, Mirsad Fazlagić sau Milan Damjanović. Tragerea la sorți a preliminariilor aduce Iugosalvia într-o grupă de trei, în care le are ca adversare pe RF Germania și Albania. Iugoslavii și nemții își valorifică statutul de gazde în meciurile direct: 1-0 la Belgrad și 3-1 la Hambrug, cu un ușor avantaj pentru nemți. Calul de bătaie pentru cele două favorite la locul 1 este Albania. Iugoslavii o spulberă cu 4-0 acasă și 2-0 în deplasare, în timp ce germanii reușesc deja un 6-0 acasă, așa că înaintea ultimului meci din grupă, Albania -Germania situația în grupa era urmatoarea:
1. Iugoslavia 4 3 0 1 8-3 6p
2. RFG 3 2 0 1 9-2 4p
3. Albania 3 0 0 3 0-12 0p
Iugoslavii se uită la clasament și pleacă în vacanța de Crăciun. Next time, se gândesc ei. Era clar pentru ei că Germania nu avea nevoie decât de un facil 1-0 la Tirana, pe 17 decembrie 1967, pentru a merge în calificările pentru Euro 1968. Albanezii nu marcaseră nici un gol și aveau o medie de 4 goluri/meci primite. Și totuși, pe 17 decembrie se consumă una din cele mai mari surprize din istoria fotbalului. Reduta albaneză rezistă în fața panzerelorui Helmuth Schon. 0-0. Netzer, Overath sunt neputincioși și iugoslavii primesc un cadou de Crăciun neașteptat, de la dușmanii lor de o viață, albanezii.
Iugoslavii sunt în al nouălea cer. Vor juca sferturi de finală, în aprilie 1967, cu Franța, pentru a încerca să acceadă în ceea ce azi s-ar numi - Final Four. Da, pe atunci la Euro participau doar 4 echipe, " la creme de la creme" cum ar zice francezul. Turneul se juca într-un week-end și, în 1968, acesta urma să se se desfășoare în Italia. Francezii câștigaseră o grupă cu Belgia, Polonia și Luxemburg , nepierzând decât trei din cele 12 puncte puse în joc. Partida tur are loc pe Stade Velodrome din Marseille și se încheie la egalitate, 1-1. Iugoslavii deschid scorul în min 66 prin Musemic, francezii egalează 12 minute mai tîrziu prin Di Nallo. Iată și formațiile:
Franța:
1. Abour (GK) , 2. Djorkaeff, 3.Quittet, 4.Bosquier 5. Baeza 6. Herbin 7. Simon 8. Loubet 9.Combin 10. Di Nallo 11. Bereta
Iugoslavia
1. Pantelić (GK) 2. Fazlagić 3. Holcer 4. Djordjević 5. Paunović 6.Mihajlović 7.Mušović 8.Osim 9. Musemić 10. Trivić 11.Dzajic
Să-l remarcăm în echipa plavilor, cu numărul 8, pe viitorul selecționer, de origine bosniacă, Ivica Osim, cel care avea să conducă naționala Iugoslaviei din 1986 până în 1992.
În returul de pe 24 aprilie 1967, plavii se distrează cu cocoșii. În minutul 32 ei deja conduc cu 4-0 după reușitele lui Petkovic (min.2 și 32), Musemic (min. 13) și Dzaic (min 14). Francezii reduc din handicap prin același Di Nalo (min 33) și la pauză calificarea e deja tranștă: Iugoslavia -Franța 4-1. Plavii pasează mult după pauză anulănd orice tentativă de relansare a francezilor. Mai punctează odată Musemic (min 79) și băieții lui Rajko Mitic realizează că ăntr-adevăr, toate drumurile duc la Roma.
