Și dacă tot am vorbit de Johan Cruyff, să spunem o poveste cu un alt olandez, un olandez care a fost aproape de a-l detrona pe marele Johan, din postura de erou național al fotbalului olandez.
Buenos Aires. 25 iunie 1978. Estadio Monumental. 71 483 spectatori. Finala Cupei Mondiale: Argentina -Olanda
Minutul 90. Prelungirile se apropie. E încă 1-1! Au deschis scorul argentinienii, prin Kempes, în minutul 37. Apoi, olandezii s-au urcat pe ei. Nanninga, cel care i-a luat locul lui Rep, a egalat în minutul 83. Acum, întregul stadion așteaptă prelungirile. Din nimic, de undeva de pe stânga, se strecoară Rensenbrink. Ajunge față în față cu Filol, cam în unghi. Nu centrează ochește colțul scurt, mult prea scurt. Bară! Tot stadionul își ține răsuflarea. Uff, a trecut glonțul pe la ureche. Estadio Monumental nu fost departe de Maracana *50, la golul lui Ghighia. Argentina trăiește...
Arbitrul fluieră finalul iar, în prelungiri, argentinienii marchează de două ori și aduc pentru prima oară trofeul mondial în țara tangoului. Putem să spunem că Resenbrink a fost la câțiva centimetri de legendă.
Eșecul de la Weltmeisterschaft "74 devenise atât de sinonim cu fotbalul olandez, că mulți au uită că Portocala Mecanică a fost la fel de aproape de titlu și în 1978. Deși sunt la fel de mulți cei care cred că turneul argentinian nu putea fi câștigat decât de naționala tării gazdă. De aceea, Mondialul lui Cruyff l-a făcut uitat pe cel al lui Rob Rensenbrink. Dar acesta nu este altceva decât un alt caz în care Rob Rensenbrink este atât de aproape de un idol și are ceva în calea lui.
Olanda 74 versus Olanda 78
Să facem o paranteză pentru a compara cele două naționale ale Țării Lalelelor care au jucat două finale consecutive de Mondial, fără să-și adjudece vreuna. "Cele două naționale" este, probabil, o expresie forțată pentru că, veți vedea, sunt mulți jucători care joacă în ambele finale. E adevărat că deosebirea fundamentală este absența lui Cruyff. O altă poveste interesantă.
De fapt, dacă scotocim prin istoria fotbalului, vedem că, deși ajunge și ea în finală, Olanda "78 este în pierdere de viteză față de echipa lui Rinus Michels din 74. Comparația este vizibilă dacă punem în oglindă liniile de clasament ale Portocalei la cele două turnee:
Olanda 74 7 5 1 1 15-3
Olanda 78 7 3 3 1 15-8
Finala cu Argentina, din 78, am trecut-o la egaluri, acesta fiind scorul după 90 de minute, 1-1. Dacă în 74 doar suedezii (0-0) și vest-germanii (1-2 în finală) au reușit să reziste fotbalului total, în 78 scoțienii au altoit portocala lui Happel (2-3), în vreme ce echipe ca Peru (0-0) și RFG (2-2), nu au putut fi depășite. Poate fi vorba de cei patru ani în plus adunați la vârstele jucătorilor care făceau furori la Weltmeisterschaft. Poate fi absența lui Cruyff. Pot fi tot cei 4 ani în care adversarii au avut timp să studieze și să contracareze "fotbalul total"..
Sunt 12 jucători (din 23) care sunt prezenți atât în Germania cât și în Argentina. Portarii Jongbloed și Schrivers. Fundașii Suurbier, Krol, Rijsbergen. Mijlocașii Arie Haan, Vim Jensen, R. van de Kerkhof, W. van de Kerkhof, Neeskens. Atacanții Rep și Rensenbrink. Marea majoritate titulari.
În 74 golurile sunt marcate de Neeskens - 5 goluri (1 din 11 m), Rep - 4 goluri, Cruyff - 3 goluri, Krol, Rensenbrink, De Jong - 1 gol.
În 78: Rensenbrink - 5 goluri (4 din 11 m), Rep -3 goluri, Brandts, Haan - 2 goluri, W van de Kerkhof, R. van de Kerkhof, Naninga - 1 gol.
