Vara lui 1973, Amsterdam, Olanda
Atmosfera este încinsă la, de acum cea mai celebră echipă a Europei, Ajax Amsterdam. Se caută antrenor.
Clubul olandez a câștigat din 1965: 6 titluri de campion, trei Cupe ale Olandei și, ce e mai important, trei Cupe ale Campionilor Europeni. Consecutiv, 71,72,73! Mare parte sub domnia lui Rinus MIchels, cel care vreme de 6 ani, 1965-1971, a construit, cărămidă cu cărămidă, această echipă a succesului, a "fotbalului total". În ianuarie 1974 urma să se dispute prima finală oficială a Supercupei Europei, finală în care Ajax urma să dea piept cu deținătoarea Cupei Cupelor, AC Milan. (olandezii aveau să căștige după 0-1 la Milano și 6-0 la Amsterdam).
Rinus părăsise corabia în "71, luând drumul Spaniei, pentru a antrena la CF Barcelona. Președintele Ajaxului, Jaap van Praag, ținuse secretă plecarea lui, deși o știa de două luni. Jucătorii află de plecarea antrenorului la două zile după finala Cupei Campionilor Europeni (2-0 cu Panathinaikos). Ei încă petrec.. Când pică vestea, petrecerea devine delir. Piet Keizer se suie pe mese. Rinus Michels era temut, era respectat, dar niciodată iubit de elevii săi. Această descătușare a lui Keizer nu-i scăpase lui Van Praag.
El avea deja un înlocuitor. Un personaj exotic, din estul comunist. Românul (de origine maghiară) Istvan Kovacs avea să continue, deși pe lista lui Van Praag fuseseră nu mai puținde 15 candidați. Printre ei se aflase Henes Weisweiler, fostul antrenor al Borussiei Monchengladbach, cu care căștigase două titluri de campion.
- Weisweiller este impresionant, spuse Van Praag în fața board-ului clubului, dar are un mare defect! Seamănă prea mult cu Rinus! Ajung 6 ani de dictatură! Vom continua cu Kovacs! Știu că Steaua București, sub el, a jucat un fotbal tehnic, ofensiv. Iar atmosfera în lot a fost una foarte destinsă!
Și, astfel, disciplinei de fier a lui Michels îi urmase diplomatul și lejerul Ștefan Kovacs. Acesta înțelese să lase mașinăria să funcționeze și slăbi chingile. Bucureștiul îi dăduse drumul spre Occident. Aprobarea asta îl costa 200 de dolari, vărsați lunar în conturile puterii comuniste. CV-ul românului includea și poziția de secund al naționalei României (1962-1967).
În cei doi ani la Amsterdam, Kovacs câștigă două titluri Eredivisie (72,73)), o Cupă KNVB (72) și două Cupe ale Campionilor (72,73). Mai multe decât Rinus Michels. Unii ară și seamănă, alții culeg... În septembrie 1972 câștigase Cupa Intercontinentală, 1-1 în deplasare și 3-0 acasă, cu argentinienii de la Indepiendente.
Kovacs era "un tip simpatic, dar mult mai puțin disciplinat. Și, dacă antrenorul impune mai puțină disciplină, sfârșește prin a avea o mulțime de opinii din partea jucătorilor." avea să spună, peste ani, eroul acestei povești, cel mai mare jucător olandez al tuturor timpurilor, Johan Cruyff, cel care, în vara lui 1973, se afla la Ajax de 16 ani, de la vârsta de 10 ani (1957). Debutase la seniori, în 1964, la doar 17 ani.
"Dacă li se dă frâu liber jucătorilor, apar dificultăți în relațiile de echipă." povestește același Cruyff. Johan a avut relații bune cu antrenorul sosit din necunoscutul est comunist. Nu chiar necunoscut pentru fotbalul olandez. În 1971, campioana Olandei, rivala din Rotterdam, Feyenoord fusese eliminată, în primul tur al Cupei Campionilor de cvasi-necunoscuții de la UT Arad. Cu trei ani în urmă România fusese prezentă în Mexic 70, acolo unde Olanda lipsise. Românii fuseseră între primele 16 națiuni fotbalistice ale lumii. Nu se descurcaseră rău pe acolo.
La unul din primele contacte cu Kovacs, Cruyff, căpitan și lider indiscutabil al echipei, îi spuse:
- Mister, după cum vedeți, noi purtăm părul mai lung. Sper să nu vă supere!
