Înger răzbunător

Capitolul 1

- Nu îmi place să fiu chemat fara un motiv bine întemeiat - Quinn se sprijini cu umărul de cadrul ușii și îi aruncă o privire fulminantă bărbatului din fata sa.

- Nici mie nu îmi place că te-am făcut să vi până aici. Și nici nu îmi place să îți cer ajutorul - Edward Kerr îl privi cu durere că și cum ar fi fost o adevărată tortură sa recunoască că avea nevoie de ajutorul lui Quinn.

Quinn intra in birou, intrigat, dar nu se așeză pe singurul scaun care se afla in fata biroului. Nu avea de gând să stea prea mult timp. De fapt, încă nu știa foarte bine de ce mersese acolo. Cu doi ani în urmă își promisese că nu avea să îl mai vadă niciodată pe acel bărbat, și nici pe fiica lui. Și încă nu înțelegea de ce își incalcase promisiunea. Observă chipul bărbatului din fata sa și, văzând îngrijorarea care se citea în ochii lui albaștrii, se simți și mai intrigat. Edward Kerr nu își arată niciodată slabiciunile. Reputația lui profesionala era bazata pe caracterul lui nemilos și capacitatea de as menține sângele rece și totodată controlul în orice situație. Ceea ce îl făcu pe Quinn sa se întrebe care era motivul îngrijorării lui. Sau mai bine spus cine îl îngrijora și nu ce îl îngrijora.

- Iris are o problemă - spuse Kerr,trecând  direct la subiect.

Quinn simți cu i se strânge stomacul, dar adoptă o expresie indiferenta.

- Și ?

- Aceasta este răspunsul tău ? Și ? - întrebă celălalt bărbat uimit. Nu te îngrijorează ?

- Dacă m-ar îngrijora, asta ar însemna că mă interesează Iris - schiță un zâmbet rece. Și nu este așa.

- Minti.

Quinn își încrucișă brațele peste piept.

- Pentru asta m -ai chemat? Că să mă informezi că fiica ta are o problemă ? Daca este așa, a fost o mare pierderea de timp.

- Am nevoie să o ajuți - răspunse Kerr pe un ton implorator.

Quinn clătină din cap înainte de a face doi pași înapoi în direcția ușii.

-  Adio , Edward.

-  La naiba , Quinn ! Fiica mea este in pericol !

Încă un pas spre ușă. " Nu îl privi", îl avertiza o voce. " Se joacă cu tine. Amândoi se joacă cu tine ".

- A dispărut , Quinn.

Simți o ușoară senzație de alarmă. " Nu îl baga in seama, continua sa mergi." Încă un pas și va fi afară. Departe de Edward Kerr. Departe de Iris. Și departe de tornada de emoții care îl invada de îndată ce auzea numele ei.

- Saptamana trecută a încercat să se sinucidă.

Ultimele cuvinte îl paralizaseră. Înainte să poată să împiedice apăru în mintea lui frumosul chip a lui Iris, parul ei blond și ondulat,întotdeauna pe punctul de ai cădea peste frunte. Acei ochi albaștri atât de perspicaci care îi dădeau un aer exotic. Bărbia încăpățânată, urechile ei delicate pe care refuzase să și le găurească. Și atunci îi auzi vocea, cu acel ton nerușinat și intelept,acel timbru aproape răgușit care te făcea să crezi că era tot timpul răcită. Își aminti de asemenea și determinarea ei, voința ei de fier.

Se întoarse foarte lent spre tatăl femeii pe care odată o iubise cu disperare.

- Ce prostie - spuse. Ea niciodată nu ar încerca să își ia viața.

- Nu te mint -il asigura Kerr cu absolută convingere.

Dar Kerr fusese întotdeauna un mincinos foarte convingător. De ani buni manipula presa cu acea prostie cum că biata Iris are probleme psihice și pe care toți o inghiteau fara sa ezite. Dar Iris nu era nebună. Niciodată nu a fost. De fapt, era femeia cea mai puternică pe care o cunoscuse vreodată și care își prețuia viața. Niciodată nu ar fi făcut un astfel de gest. Se temea să intrebe ce făcuse mai exact.