Înger răzbunător

Capitolul 16

Quinn stiu de indata ca ceva nu era in regula.  Iris era alba ca varul  si teroarea care i se citea in privire il facu sa creada ca vazuse ceva ce putea sa provoace un cataclism. Incepura sa ii tremure mainile asa ca considera ca era mai bine sa ii ia cutia din maini inainte sa o scape. Cauta printre lucruri pana dadu de ceea ce crezu ca ii provocase lui Iris o asemenea reactie. Era vorba de un superb colier cu un rubin si o bratara din argint. Piatra rosie era inconjurata de diamante. Parea incredibil de scumpa, si care nu isi avea locul printre acele lucruri adolescentine.

- Inteleg ca il recunosti - murmura Quinn.

Iris il privi ingrijorata.

- A fost al mamei mele.

Dumnezeule. Prin cap ii trecura o mie de idei, majoritatea nelinistitoare, dar nu le spuse cu voce tare, ci se concentra la ceea ce era mai putin teribil.

- Exista vreo posibilitate ca Layla sa il fi furat?

Iris nega.

- Nu, toate bijuteriile mamei se afla in seiful din biroul tatalui meu. Nici macar eu nu cunosc combinatia care il deschide.

- Cine o cunoste?

- Doar tatal meu.

Acele trei cuvinte ii provocara un fior. Tocmai de asta se temuse.

- Si Tony?

- Doar tatal meu - repeta aproape fara forta.

Se lasa tacerea. Adevarul era ca niciodata nu si-ar fi imaginat. Senatorul era un cretin, bineinteles, dar un criminal? Quinn il suspectase inainte pe Jake sau chiar si un necunoscut, inainte sa se gandeasca la Edward Kerr.

- Asta inseamna ca i l-a dat el - murmura Iris. Altfel nu imi imaginez cum a ajuns colierul in mainile Laylei. Cu siguranta i l-a dat tatal meu.

In ochii ei se reflecta o multitudine de emotii. Teroare si surprindere. Furie si confuzie. Durere. Stia perfect ceea ce credea. De ce sa o omoare senatorul pe Layla? Oare intr-adevar o facuse?

- Haide sa plecam de aici - spuse Quinn bagand cutia in buzunarul hainei.

Isi luara ramas bun de la Wendy si ii multumira ca ii lasase sa intre, dar nici unul nu spuse un cuvant despre cutie. Nu avea rost sa o ingrijoareze pe Wendy fara sa aiba certitudinea ca senatorul o omorase pe Layla. 

Parcursera tot drumul de intoarce  in tacere si Quinn nu mai scoase un cuvant pana ajunsera la resedinta Kerr.

- Poate ca nu a fost el - spuse, incercand sa o linisteasca. Dar nu reusi.

- Nimeni cu exceptia lui nu cunoaste cobinatia de la seif. El i-a dat colierul - ii tremura vocea.

- Crezi ca a fost ceva intre ei?

- Nu stiu. Layla avea saptesprazece ani cand a murit, si el patruzeci si trei. Dumnezeule, daca se culca cu ea... - lasa fraza pe jumatate, franata de scarba care i-o provoca doar ideea.

Quinn isi puse o mana peste a ei.

- Nu stim nimic inca cu certitudine - ii reaminti. Poate ca Layla a pus mana pe colier in alt mod.

Iris ii stranse degetele.

- Tu crezi? il intreba.

Trebui sa respire profund inainte de a raspunde.

- Cred ca cineva i-a dat acel colier.

- Tatal meu?

- Cel mai probabil - recunoscu.