Înger răzbunător

Capitolul 3

Iris o lua la fuga.

Nu indraznea sa se intoarca ca sa vada daca Quinn o urmarea, dar stia ca nu il lasase inconstient asa cum se astepta.  Nu o mira. Intodeauna avusese un cap foarte tare. Nu putu evita sa nu se simta extrem de vinovata in timp ce fugea prin padure cu imaginea lui Quinn prabusindu-se la pamant. Dumnezeule, spera ca nu ii facuse ceva rau. Ea nu era o persoana violenta. Dar de asemenea nu era nici nebuna si nu se va lasa nici in ruptul capului internata din nou in acea clinica.  Aluneca de cateva ori pe frunzele care acopereau pamantul, dar nu se opri, nici macar atunci cand era sa se loveasca de un trunchi de copac cazut. Incerca sa se uite in jurul ei pentru a se putea orienta, dar adevarul era ca nu avea nici o idee unde se afla. Daca se oprea un moment si cauta urmele pe care le lasase inainte, putea sa se intoarca fara nici o problema la sosea, dar nu putea sa riste atat de mult.  Cu siguranta ca, Quinn se apropia tot mai mult de ea.

" Nu te opri" isi spuse in gand.  " Continua. Continua. Conti..."  Deodata simti cum ceva o prinse de pluovar si tragea de ea inapoi.

- La naiba ! exclama vocea furioasa a lui Quinn.

O prinse de umeri si o intoarse spre el.  Privirea lui o ingheta. Niciodata nu il vazuse asa. Niciodata nu vazuse acea stralucire amenintatoare din ochii lui. Inghiti in sec cand vazu rana pe care o avea la tampla, din care se prelingea un firicel de sange. Maceta ii facuse o buna taietura. Nu era de mirare ca era atat de furios.

- Nu ! - ii spuse. Nici prin gand sa nu iti treaca sa iti fie frica de mine.

- Eu...

- Poate ca s-au schimbat mult lucrurile intre noi, dar asta nu. Eu niciodata nu ti-as face rau. Niciodata.

Simti bataile inimii lovindu-i pieptul.

- Imi pare rau - murmura.

- Ce iti pare rau? -replica el.  Ca m-ai lovit in cap ca si cum as fi fost o pinata sau la faptul ca ai crezut ca o sa te lovesc?

- Amandoua.

Quinn clatina din cap.  Era furios, dar era evident ca facea un adevarat efort pntru a se controla.

-  La dracu, Iris. Crezi ca mie imi face placere sa te urmaresc prin padure in toiul noptii?

- Atunci lasa-ma sa plec - ii ceru.

- Nu pot.

Percepu durerea din  cuvintele lui si cand isi ridica privirea pentru al privi in ochi, i se taie respiratia.  Privirea lui era un cleidoscop de emotii , iar dintre toate acele emotii cea mai tare iesea in evidenta tristetea. Atunci isi cobori privirea spre gura lui si aparu de asemenea si dorinta printre acele emotii. Ea il privi, paralizata. Quinn inca o dorea. Dumezeule, continua sa o doreasca. Fericirea pe care o simti o facu sa se clatine. Timp de doi ani dusese dorul acelui barbat zi si noapte. Timp de doi ani se trezise in fiecare zi cautand corpul cald si puternic langa ea. Si in doi ani el nu luase legatura cu ea. Nici macar o data. Iris se convinsese de faptul ca el o uitase, ca reusise sa treaca cumva peste incredibila actractie care ii unise.

Dar acum i se parea atat de uimitor sa vada ca nu era asa, ca nu era ea singura care simtea acea dorinta.

- La dracu - repeta el cu voce ragusita.

- Quinn... - incepu sa zica.

Dar el nu o lasa sa termine. Inca avea numele lui pe buze cand simti gura lui peste a ei inghitindu-i sunetele. O saruta cu atata intensitate incat isi uita toate gandurile. De asemenea uita si de simtul comun in timp ce il saruta cu aceiasi intensitate . Buzele lui erau ferme, limba lui arzatoare si impetunoasa in timp ce ii explora gura ca si cum i-ar fi apartinut.  Iris se lipi de el si isi inclina capul pentru a facilita lucrurile si pentru a se spune acelei sezatii pe care o cunostea atat de bine.  Cu gurile si limbile unite, isi dadu seama  ca niciodata nu va exista alt barbat. Era doar a  lui.