Înger răzbunător

Capitolul 14

Iris incerca sa para calma cand infrunta privirea fratelui sau, dar in cateva secunde , gestul de dezaprobare a lui Tony o facu sa se inroseasca. Ori cat de mult isi spunea ei insasi ca era o femeie adulta, cand fratelei ei o privea asa se simtea din nou o fetita .

- Ce cauti aici - il intreba in timp ce ii dadea drumul lui Quinn.

- Am venit sa vad cu esti. Eram foarte ingrijorat - raspunse fratele ei, in schimb, privirea lui era incredibil de rece. Dar vad deja ca esti foarte bine.

Se apropie de el, desculta pe marmura rece. Quin o urma si ii intinse mana lui Tony.

- Ma bucur sa te vad , Tony.

Tony accepta mana cu o evidenta reticienta, avea acea atitudine a fratelui mai mare care parea comica mai ales din cauza corpului slabanog si fara muschi care contrasta cu aspectul letal a lui Quinn.

- Vad ca deranjez - spuse incomod.

Iris schita un zambet.

- Nu, deloc. Tocmai voiam sa facem o cafea.

- Mai bine o fac eu pana va imbracti voi.

- O idee buna - spuse Iris.

In timp ce facea un dus rapid pentru a sterge orice rest din pasiunea de dimineata, Iris se gandea ca vizita lui Tony nu va fi una amuzanta. Era clar ca il trimisese tatal lor pentru a o controla si Tony intodeauna era dispus sa indeplineasca orice  dorinta a senatorului. Cateodata se intreba cum era posbil sa fie atat de uniti. De mici copii, Tony simtise o adevarata adoratie pentru mama lor si, ei bine ea ii iubea pe amandoi,adevarul era ca primul nascut intodeauna fusese indodeauna ochiul ei drept. Dupa moartea ei, Tony cazuse intr-un butoi cu tristete din care ii luase mult timp sa iasa; se indepartase de prietenii lui, isi neglijase studiile si repetase intruna ca mama lui il abandonase. Tatal sau il ajutase sa se recupereze si de atunci Tony isi indreptase toata dragostea spre tatal lor. Ca de obicei, Iris ramase din nou umbra. Incapatanata, pasionala si liberala, era complet diferita de ceilalti membrii ai familiei, incluzand-o si pe mama ei.

Imbracata cu o pereche de pantaloni negrisi cu un pluovar gri cu gatul inalt, cobori in bucatarie, unde il gasi pe fratele ei cu o ceasca de cafea in mana si cu inca doua cesti asezate pe masa.

- Am facut-o asa cum iti place tie.

- Multumesc - spuse Iris , bucurandu-se de aroma cafelei. Nu stiu cum as putea trai fara cofeina - spuse dupa ce lua prima inghititura.

Pentru prima data de cand sosise , Tony zambi cu adevarat.

- Ar trebui sa bei mai putina cafea.

- E posibil sa o fac intr-o buna zi - raspunse ea. Imi aminteam de momentele in care il spionai pe tata prin interfon.

Tony rase.

- E adevarat, ce amuzant era. Asta pana a decoperit si s-a terminat cu distractia - facu o scurta pauza si o privi cu atentie. Bine, ce se intampla intre tine si Quinn?

Iris inghti saliva pentru a incerca sa faca sa dispara nodul care i se formase in gat.

- Nimic serios - se limita sa spuna.

- Mie nu asta mi s-a parut cand v-am vazut coborand.

Iris isi privi fratele.

- De ce ai venit , Tony? 

- Am venit sa vad daca esti bine - repeta cu un gest de sinceritate. Si de asemenea voiam sa vad daca pot sa te ajut sa afli ce i s-a intamplat Laylei.

Iris se incrunta.

- De cand te intereseaza pe tine cazul ?

- Nu mi-a placut atunci cand ai spus ca eu o uram pe Layla - recunoscu cu tristete. E posibil sa ma supar un pic atunci cand eram copii, dar nu o uram. Pentru mine era prietena scaitoare a surioarei mele. Imi pare rau ca a fost omorata, Iris.