Înger răzbunător

Capitolul 17

Calatoria pana in oras fu tacuta si sobra.  Iris abia is lua privirea de la drum, incapabila sa il priveasca pe Quinn de teama sa nu izbucneasca in plans.  O respinsese.  Ii daruise inima si el o refuzase. Dar ce era mai rau era ca nu putea sa il invinovateasca. Avea dreptate.  Il pusese pe al doilea loc de atatea ori pentru a face intodeauna ce ii cerea tatal ei.  Ce putea sa astepte de la el? Dupa durerile si tradarile pe care le suferise in copilarie, Quinn nu avuse de ce sa suporte asa ceva din partea proprie sale logodnice.  Fusese atat de proasta. Permise ca o loialitate prost inteleasa sa o indeparteze de barbatul pe care il iubea si acum pierduse. I se franse inima  vazand ca deja se aflau in fata senatului. Cateva minute mai tarziu se indreptau spre biroul tatalui ei. Il gasira asezat la masa, asteptandu-i nerabdator. Dupa un schimb de saluturi reci, Quinn si ea ramasera in picioare in fata biroului enorm.

- Cui ii datorez aceasta vizita? - intreba intr-un sfarsit Edward.

Oricat de mult incerca sa se prefaca, Iris il cunostea destul de bine pe tatal sau pentru a stii ca era preocupat.

- Quinn si eu am avut o vizita aseara - incepu sa spuna.

- Daca te referi la fratele tau, stiu deja. Chiar eu l-am trimis.

- Nu, ma refer la timpul mascat  care m-a scos din pat. Cine era tata? un necunoscut oarecare sau un profesionist?

- Nu stiu despre ce vorbesti?

- Chiar nu stii? I-ai spus lui Tony ca vei face orice pentru a ma face sa ma intorc, asa ca desuc ca acea sperietura a fost parte din plan.

- Nu exista nici un plan - senatorul se incrunta. Iara esti paranoica, Iris. Voiam doar sa te intorci pentru ca te vad capabila sa iti faci rau.

Asta o facu sa pufneasca.

- Pasteaza subiectul despre sinucidere pentru presa.

- Ce faci aci? La telefon mi-ai spus ca ai ceva important de discutat cu mine, dar singurul lucru pe care l-am auzit este paranoia ta ca de obicei.

- Vrei sa auzi ceva nou? De acord. Eu si Quinn am gasit ceva in Autumn.

Se astepta sa il vada reactionand, dar nu existase nici urma de reactie. Iris baga mana in geanta si scoase colierul. 

De data asta avu o reactie. Facu ochii mari cand vazu colierul, dar imediat isi recupera autocontrolul si adopta o atitudine de neincredere.

- Colierul a fost al mamei tale. De unde l-ai scos? Din camera Laylei. Era ascuns intr-o cutiuta sub niste scanduri din dulap.

- E imposibil. Toate bijuteriile mamei tale se afla in seif inca de la moartea ei.

- Atunci de ce avea acest colier prietena mea cea mai buna?

- Presupun ca l-a furat - raspunse senatorul repede.

- Sau i l-ai dat tu - interveni Quinn cu o voce linistita.

Iris facea un adevarat efort pentru as controla furia, dar tatal parea atat de arogant facand pe nevinovatul.

- Ce vrei sa spui? - il intreba senatorul pe Quinn, cu o voce care ar fi putut sa inghete un ocean. Ca i-am daruit unei minore un colier care a apartiunut sotiei mele? Ca am avut ceva in legatura cu moartea ei?

- Spune-ne tu - raspunse Quinn.

Kerr il privi indignat.

- Nu stiu in ce nebunie te-a bagat fiica mea, Adam, dar stiu ca esti un barbat inteligent. Ce motiv as fi avut eu pentru a omori pe cea mai buna prietena a fiicei mele?