Înger răzbunător

Capitolul 18

Iris nu se simtise niciodata atat de singura asa cum se simti cand ajunse in apartamentul ei. Singura, trista si incomoda. Cum va putea uita tot ce se intamplase in ultimele saptamani. Tatal ei fusese implicat in moartea celei mai bune prietene ale ei si era posibil sa fi angajat pe cineva pentru a o scoate de pe sosea . Pe propria lui fiica.  Si Quinn... plecase. "Vorbeste din nou cu el", ii spuse o voce. Ar trebui sa o faca?  Quinn era la fel de incapatanat ca si ea si ii dadu foate clar de inteles ca nu voia sa se intoarca, dar poate ca reusea sa isi schimbe parerea.  Putea sa faca lucrul acesta dupa ce o respinse in acel mod? Nu stia daca va mai putea suporta inca un refuz.

Sunetul soneriei rasouna in toata casa, umpland-o de speranta. Daca era Quinn, cu iguranta va termina prin a se umili din nou in fata lui cu speranta de al auzi spunandu-i ca o iubeste. Isi trecu mana prin par inainte de a deschide. Deschise doar cativa centimetri, dar ii fu de ajuns pentru a vedea ca nu era Quinn. Speranta ei se risipi precum fumul.

- Buna , Tony, stai sa scot lantul. 

Percepu imediat tensiunea fratelui sau.  Avea fruntea transpirata, ceea ce sema ca fugise pana acolo sau era foarte nervos.

- Esti bine ?- il  intreba in timp ce inchidea usa.

- Adevarul e ca nu.

- Pai ma tem ca te voi face sa te simti si mai rau pentru ca trebuie sa iti spun ceva... despre tata.

- Tocmai am vorbit cu el - Tony o privi in ochi cu expresia unui angajat care fusese concediat pentru tradare. Cum ai putut sa imi faci asa ceva Iris?

- Ce?

Fratele ei incepu sa se plimbe dintr-o parte in alta.  Avea chipul desfigurat.

- De ce a trebuit sa  continui sa investighezi? De ce nu ai putut sa uiti de blestematul acela de caz?

Iris se aseza pe canapea.

- Asculta, nu stiu ce ti-a spus tata, dar te-a mintit. A fost implicat in moartea Laylei. Nu stiu daca el a fost cel care a omorat-o, dar...

- El nu a omorat-o !

- Stiu ca nu vrei sa crezi. Nici eu nu voiam, dar Quinn si eu am gasit colierul mamei printre lucrurile Laylei. Cred ca tata i l-a dat.

Tony se opri brusc.

- Atunci a ramas la ea.

- Ce?

Dar el nu o privea, in relitate parea sa fie altundeva, foarte departe de acolo.

- Mi-a spus ca l-a aruncat in rau... Stiam ca mintea.  Ea niciodata nu ar fi facut asta.

- Cine? - intreba Iris, nedumerita. Mama?

- Layla - ii pronunta numele ca si cum ar fi fost o fiinta divina.

Iris simti o impunsatura in stomac.

- Despre ce vorbesti , Tony? Atunci il privi in ochi si stiu. Dumnezeule. Ce ai facut?

In sfarsit Tony o privi din nou.

- Eu? Nu este vorba despre ce am facut.  Voia sa ma paraseasca.

Nu se putea. Isi simtea propriile batai ale inimi batandu-i in urechi. Nu ii venea sa creada ceea ce spunea fratele ei, daca era adevarat ceea ce spunea, atunci insemna ca...

- Tu ai omorat-o - spuse, aproape fara aer.  Tony. Tony o omorase pe Layla.

- Voia sa ma paraseasca ! - striga pe un ton care era cel a unui copil si nu al unui barbat de treizeci de ani, sau poate a unui adolescent care tocmai isi pierduse mama. Erau aceleasi cuvinte pe care le repetase  intr-una dupa moartea  mamei lor." M-a parasit."