Umbrele trecutului (ON HOLD)

Biletul

                                                    Biletul

Dupa plecarea lui Rachel, Rebecca isi mai comanda o cafea. Avea nevoie de liniste si cel mai important, avea nevoie sa fie singura, si sa nu fie inconjurata de oameni care s-o deranjeze. Chelnerul ii aduse cafeaua, si apoi pleca in liniste.

Nu se asteptase niciodata ca timpul sa le readuca impreuna. „Un psiholog, un procuror si un detectiv ...-  cugeta ea-... echipa de soc!” Dar cel mai important era motivul ce le adusese impreuna. Moartea lui Denise Harrison. Nu putea nega faptul ca o urase in liceu, insa, vazand-o in acea ipostaza, i se facuse mila de ea.  Zambi in sinea ei. Nu crezuse niciodata ca va putea simti compasiune pentru persoana ce-i facuse, timp de 4 ani, viata amara. Rebecca ofta profund. „Asta e!” se gandi.

Lua si ultima gura de cafea, lasa banii pentru consumatie, si parasi cafeneaua. Aerul rece de toamna o obliga sa-si ridice fermoarul gecii pana la baza gatului. Se indrepta spre locul unde isi parcase motocicleta Kawasaki. Isi puse casca de protectie si porni motorul. Profita cat mai putea de vreme, pentru a mai circula cu motocicleta, deoarece iarna, ii inghetau oasele pe ea din cauza frigului.

Se hotari sa faca o plimbare cu mai lunga cu motocicleta, intrand astfel pe autostrada, unde avea o limita de viteza mai mare. Adora sa simta adrenalina, curgandu-i prin vene.

Incepu sa se gandeasca la aceasta „asociere” a lor. Rebecca se intreba daca nu i-ar fi incurcat planurile acest parteneriat. Nu mai colaborase niciodata cu cineva la un caz, si i se parea greu sa inceapa acum.

Intr-un final ajunsese in fata sectiei de politie si isi parca motocicleta in spatiul rezervat. Cand intra in biroul sau, vazu ca avea un biletel pe masa:

„Iti cunosc secretul!”

Rebecca ramase perplexa. Lua bucata de hartie se uita cu atentie si pe verso, dar nu vazu nicio semnatura! Se aseza usor pe scaun si pentru o clipa se intreba daca nu era totul o gluma. Se repezi spre usa si se duse la biroul de informatii al sectiei.

-          John, m-a cautat cineva astazi?

-          Aaa.... agentul paru incurcat.

-          Raspunde-mi! A intrebat cineva de mine azi? Rebecca ridica tonul, atragand cateva priviri spre ea, insa nu-i pasa. Se obisnuise deja cu aceste lucruri. Acum era crucial sa afle cine ii intrase in birou.

-          Imi pare rau, dar nu...

-          John, este foarte important. Te rog, gandeste-te bine!

Baiatul , fiind nou in sectie, nu cunostea reactiile detectivului, astfel se

-          Imi pare rau, doamna, dar nu am fost atent. Nu m-am gandit ca...

-          La naiba, nu te-ai gandit... zise si lovi cu pumnul in in masa.

Rebecca isi dadu seama ca intrecuse masura, si incerca sa se calmeze. Il privi pe agent care se uita la ea cu ochi tematori. Femeia vru sa isi ceara iertare, insa cand auzi vocea inspectorului Walker ii pieri toata parerea de rau.

-          Iar faci ravagii, Newman?!

Rebecca isi stanse pumnul cu putere, incercand sa se calmeze, si sa nu-i raspunda. Stia ca daca o va face, va regreta. In urma cu cateva luni facuse greseala de a se lua la cearta cu el, necunoscandu-i gradul si primise penalizare.

Se intoarse cu fata inspre el si incerca sa zambeasca politicos, cu toate ca furia clocotea in ea. Nu stia ce sa raspunda.

-          Nu spui nimic? Rebecca Newman a ramas fara replica? Asta este o noutate!