Umbrele trecutului (ON HOLD)

Telefonul buclucas

                    Telefonul buclucas

Soneria usii ii raspunse la intrebare. Victoria si Rachel o privira speriate pe Rebecca. Aceasta se ridica de pe scaun si se duse sa se uite pe vizorul usii de la intrare. Ethan Walker batu in usa. Rebecca le facu semn celor doua femei sa se apropie de ea.

- Cine este? Intreba Rachel, incercand sa-si faca vocea sa para somnoroasa.

- Inspector Walker. Putem discuta cateva momente? Rebecca inclina din cap.

- Imediat.

Victoria incepu sa dea agitata din maini, insa Rebecca o lua si se dusera sa se ascunda in dormitorul lui Rachel, stiind ca barbatul nu va intra acolo fara mandat.

Rachel isi reaminti in ce hal arata. Nu putea sa apara asa, politistul si-ar fi dat seama ca era ceva in neregula. Isi dadu repede halatul jos, ramanand in camasa de noapte de aceeasi culoare cu halatul, isi ciufuli putin parul si intredeschise usa.

- Da? Rachel isi inabusi un cascat pentru convingere.

- Ma scuzati, ca va deranjez, mai ales la ora aceasta, dar as dori sa va pun cateva intrebari. Walker nu scoase legitimatia, deoarece, cei doi se cunosteau de pe holurile tribunalurilor. Ea era procuroarea cazului Denise Harrison iar el conducea ancheta.

- La ora unu dimineata? Nu cred ca aveti acest drept, domnule Walker. Asa ca daca nu va suparati, ma voi intoarce la somnul meu, intrerupt de catre dumneavoastra.

Rachel dadu sa inchida usa, insa Walker isi puse piciorul in crapatura usii.

- Domnule Walker...

- Daca dormeati, cum de ati raspuns atat de rapid la usa cand am sunat? Rachel se sprijini de tocul usii si ofta prelung, pentru a-si oferi timp de gandire. Trebuia sa-si aleaga cu grija cuvintele.

- Am fost sa beau niste apa. Inspectore, este ilegal sa veniti la aceasta ora tarzie in noapte si sa-mi puneti intrebari aberante. Femeia incerca sa inchida usa, insa vazu ca piciorul barbatului nu se miscase din usa.

- Din cate stiu eu, daca un avocat e complice la o nelegiuire isi poate pierde licenta. Ethan spera ca aceasta amenintare sa o faca pe femeie sa-i spuna ce vrea sa afle. Stia ca Newman se afla acolo, insa fara mandat, nu avea cum sa intre in casa. Decat daca o obliga pe Rebecca sa iasa din ascunzatoare si sa i se arate singura. Rachel simti ca i se inmoaie picioarele insa furia ce o cuprinse, nu o lasa sa cedeze.

- Sunt procuror, domnule Walker. Cred ca cunosc destul de bine legea. Poate chiar mai bine decat dumneavoastra.

Inspectorul incepu sa-si iarda rabdarea. Aceasta femeie il jignise si se vedea ca nu era hotarata sa cedeze. De asemenea, se gandi ca nu poate ridica tonul, insa si-ar fi dorit atat de tare sa tipe in momentul acela.

- Vreau sa vorbesc cu Newman, acum! Pronunta ultimul cuvant, sperand ca o va intimida pe femeie. Rachel incerca din greu sa-si controleze vocea, sa nu tipe la acest barbat care nu avea niciun drept sa se comporte asa cu ea.

- Nu credeti ca va permiteti cam multe? Adica, veniti noaptea la usa mea si-mi spuneti ca vreti sa vorbiti cu adjuncta dumneavoastra. Procurorul ridica vocea, insa nu-i pasa. Ei bine, nu aveti mandat, nu intrati! Nu ma puteti acuza de nimic.

Ethan spumega de furie. Isi trecu mana prin par incepand sa se gandeasca la ce ar putea face. Si daca Rebecca nu era acolo? Daca facuse o eroare? Isi scoase telefonul mobil din buzunar si forma un numar. Rachel era confuza, si nu intelegea ce facea. Daca suna la sectie dupa mandat? Era moarta, daca facea asta!

- Ce...pe cine sunati?

- Ssst! Walker ii facu semn sa faca liniste.

Cele doua femei auzisera toata conversatia din camera alaturata. Rebecca isi dadu seama ce face Walker si injura. In schimb, Rachel isi simti inima batand cu putere, sperand din tot sufletul sa nu-i raspunda nimeni de la sectie. Deodata auzi telefonul Rebeccai vibrand pe masa din bucatarie. Femeia injura in gand, intrebandu-se cum de uitasera sa-l ia de acolo. Se uita la barbat, care o privea insinuator, apoi inchise ochii si-si sprijini capul de usa.

- Rachel... Aceasta tresari la auzul vocii Rebeccai. O privi intrebator, apoi clatina din cap cu resemnare. Lasa-l sa intre, te rog! E in regula! Rachel isi zise ca „E pe dracu in regula!”, dar renunta si se retrase in dormitor, lasandu-i pe cei doi singuri.

Rebecca deschise larg usa, iar apoi se indrepta spre bucatarie, in speranta ca barbatul o va urma. Se aseza pe un scaun, de unde putea sa vada intrarea in apartament, iar Ethan se aseza in fata sa, aflandu-se cu spatele la usa. Femeia turna niste cafea in cana sa si puse si inspectorului.

- Cum de ai stiut ca sunt aici?

- Am banuit, la inceput, ca ai putea fi aici, si cand ti-am vazut motocicleta, am fost sigur. Rebecca zambi trist , dar nu zise nimic. De ce erai acolo, Newman?

- Dintr-o greseala. Am crezut ca...

- Victoria Damon patise ceva? continua Ethan.

- Si asta... pe chipul Rebeccai aparu o grimasa.

- Si mai ce, Newman?

- Rebecca...raspunse taios femeia, lovind cu pumnul in masa. Nu-mi mai zice Newman, nu mai sunt subalternul tau.

Walker se mira de reactia femeii. Nu se gandise niciodata ca o deranja faptul ca nu-i zicea Rebecca. El nu era obisnuit sa zica pe prenume oamenilor care lucrau cu el. Dar Rebecca avea dreptate, ea demisionase si nu mai lucra pentru el. Acest lucru il intrista insa nu-si dadea seama de ce.

Rebecca se aseza inapoi pe scaun, si lua cateva guri de cafea. Era nervoasa, murdara, agitata, ii era somn... intr-un cuvant, era epuizata. In spatele lui Walker, se deschise usa de la dormitorul lui Rachel, si aceasta ii facu semn in liniste ca Victoria adormise. Rebecca incuviinta rapid si se ridica de pe scaun. Isi puse telefonul in buzunarul de la geaca si se indrepta spre iesire.

Walker o privi cum pleaca, si se ridica duse dupa ea, prinzand-o de mana. Rebecca se intoarse cu fata la el , si barbatul putu sa-i vada asternute pe chip emotiile ce se zbateau in ea. Furie, ura, tristete, oboseala, iar lista putea continua.

- Da-mi drumul! Si Rebecca isi smulse cu putere bratul.

- Unde pleci?

- Am deranjat-o destul pe Rachel, nu crezi?

Procuroarea isi facu aparitia, iar Rebecca se duse s-o imbratiseze, insa numai pentru a-i sopti cateva cuvinte:

- Ma intorc maine. N-o lasa sa plece.

- Ihi.

Rebecca se indeparta din imbratisare si iesi din apartament, nu inainte de a striga peste umar:

- Haide, Walker! Acesta dadu din cap inspre Rachel si o urma pe Rebecca.

*

Ajunsi in strada femeia se indrepta spre motorul sau. Walker nu o putea lasa sa plece, fara sa afle adevarul.

- Asteapta Newman... Rebecca! Femeia se uita incruntata la el. Nu mi-ai zis ce cautai acolo. Unde este Victoria Damon si unde se afla ea cand a avut loc crima? Stie cine e victima? Unde...

- Ti se pare ca sunt Victoria Damon? il intreba sfidatoare. Ei bine, iti pot spune ca nu ea l-a omorat, bine? De aia eram eu acolo. Vroiam sa aflu ce s-a intamplat si daca l-a omorat ea. de aia am fugit, de acolo, pentru ca o credeam vinovata, si vroiam sa o ajut sa scape. Dar se pare ca toate actiunile mele au fost in van. Nu suntem noi criminalele, domnule inspector. Ati gresit persoana.

- Dar cine este criminalul, Rebecca? Intreba aiurea Ethan stiind ca nu va afla raspunsul.

- Nu este treaba mea. Femeia se urca pe motocicleta si porni motorul.

- Newman...Rebecca, avem nevoie de tine in cazul asta. Poti afla multe de la Victoria Damon, esti capabila, poti sa faci fata la stres... Am nevoie de tine in echipa.

Rebecca nu-l privi. Dupa ce barbatul termina ce avea de spus, femeia accelera, lasandu-l pe Ethan singur in mijlocul strazii, privind-o cum se indeparteaza tot mai mult, in viteza.