Umbrele trecutului (ON HOLD)

Intemperie

                                Intemperie

Telefonul care suna  deodata o facu pe Victoria sa fie nevoita sa isi dezmorteasca corpul , sa se dea jos din pat, de sub plapuma calduroasa si sa scotoceasca prin geanta ca sa il gaseasca.  Se uita pe ecranul mobilului, dar nu recunoscu numarul.  Stiind ca unul dintre pacientii ei nu ar putea fi, pentru ca acest numar de telefon era personal, fiind cunoscut doar de familie si prietenii apropiati, deveni sceptica, insa decise sa raspunda.

-           Alo?!

-           Alo, buna ziua, Victoria Damon?

-          Aaa,da…

-           Hei, buna, Victoria, sunt James….Hetfield. Stii, ne-am vazut la reuniunea de 10 ani, mi-ai dat numarul tau si am promis amandoi ca o sa tinem legatura. Cum pana acum tu nu ai dat nici un semn, am decis sa fac eu primul pas, asa ca iata de ce te-am sunat.

-            Da…James…scuze se pare ca ti-am ratacit numarul pe undeva…spuse ea, balbaindu-se. Oricum, ma bucur ca m-ai sunat. Ce mai faci?

-            Sunt foarte bine, tocmai m-am intors dintr-o calatorie din Canada, afacerile mele merg si ele excelent. Simt ca o sa dau lovitura cu acest nou proiect al meu;  dar nu ai vrea mai bine sa ne vedem in oras ca sa povestim mai multe despre vietile noatre de 10 ani incoace, de cand, practic, nu am mai  tinut legatura?

-           Ahhh, da…sigur….de ce nu, cand?

-           Pai, ma gandeam maine seara la The Rising Sun, in zona Smithfield, banuiesc ca ai auzit de acest local, nu?

Victoria ramase  putin surprinsa de faptul ca James alesese tocmai acest bar dintre toate celelalte din Londra. Coincidenta sau nu, acela era locul ei preferat, mai ales cand iesea la intalnire cu barbati necunoscuti. Atmosfera underground, cu tenta de old school rock, lumina difuza, bautura ieftina, toate ii conveneau, nu o constrangeau sa aiba grija ce poarta, sau cum e fardata, o faceau sa se simta in largul ei.

-           Sigur ca da, ok, nici o problema. Dar am niste treaba pe parcursul zilei, ramane maine la 9 seara?

-           Bun, vorbim maine atunci, de-abia astept sa ne vedem.

Victoria se intreba de ce, dintr-o data, fostul ei coleg de liceu, cu care nu avusese niciodata o relatie apropiata, era acum interesat de ea. Dar prefera sa nu isi puna mai multe intrebari decat erau necesare si se hotari sa astepte intalnirea de maine seara ca sa gaseasca raspunsuri la toate.

Se indrepta grabita, cu tocurile pantofilor  lovind ritmic asfaltul si cu parul fluturandu-i violent in vant. “Desigur, sta sa inceapa furtuna, eu déjà am intarziat jumatate de ora si parul meu o sa arate ca naiba, tocmai acum, cand ar fi trebuit sa fac o impresie buna”.

Intra, usurata in pub si il vazu pe James stand la bar, ganditor, cu un pahar de Martini in mana.

“O doamne…arata mult mai bine decat la reuniune si de nerecunoscut fata de cum era la liceu”, gandi ea tulburata de aceasta imagine la care nu se astepta.

El o vazu, ii facu semn cu mana, se apropie si o saruta prieteneste pe obraz.  Victoria se aseza langa el la bar si comanda , la randul ei, un Martini cu gheata, care era, in mod straniu, si bautura ei preferata.

Au inceput sa vorbeasca despre viata lor actuala, despre realizarile lor si astfel, Victoria a aflat ca James era un arhitect de success, cu o firma proprie” H&O”, la care colabora impreuna cu un anume Nicholas Osbourne. Era burlac, fapt ce o facu sa exalteze in sufletul ei de bucurie, desi nu stia de ce. Era evident ca era un barbat atragator, iar muschii sai erau usor vizibili prin camasa in carouri pe care o purta; simtea ca este atrasa de el si nu putea sa faca nimic ca se sustraga acestui sentiment.  In momentul in care au inceput sa vorbeasca, a incercat sa ramana coerenta si sa duca discutia mai departe, dar ii era destul de greu sa se controleze. Era pentru prima oara cand i se intampla asa ceva si nu stia  cum sa actioneze, ce sa faca. In cele din urma, atmosfera s-a mai destins, iar ei au inceput  sa depaneze amintiri din vremea cand aveau 16 ani si nu vorbeau unul cu altul pentru ca nu se suportau. Acum radeau amandoi amintindu-si de acele momente penibile in care incercau sa se evite pe cat posibil. Insa ceea ce James nu stia despre Victoria, era faptul ca ea fusese indragostita de el pana peste cap, pana la sfarsitul clasei a 12a, cand, invitabil, drumurile li s-au despartit si pasiunea a apus. 

Dar mai interesant era secretul pe care il avea James Hetfield insusi. Isi dorea sa nu afle nimeni, niciodata, nimic despre acest lucru, in special Victoria.

Asa s-au scurs intr-un mod foarte placut 3 ore. Era trecut de 12 seara  cand ei inca mai zaboveau  la bar.  Incurajat de bautura si oricum foarte hotarat si indraznet  din fire, James o atinse usor pe picior pe Victoria, care nu indrazni sa opuna rezistenta.  Se uita fix in ochii ei, incercand sa-i inteleaga reactia  si sa anticipeze daca si ea va face vreo miscare.  In timp ce vorbeau , el aluneca tot mai mult cu mana pe piciorul ei, iar ea din ce in ce mai nerabdatoare si mai emotionata. “Oo, Doamne, nu o sa pot sa-I rezist” , gandi ea nelinistita. Dar nu ii mai pasa. Simtea din plin voluptatea acestei intense trairi .

Trecea printr-o perioada cum nu se poate mai stresanta si solicitanta: tocmai se despartise de barbatul cu care traise vreme de 6 luni, astfel ca era intr-o pasa extreme de proasta si mai mult, acum intervenise si moartea  lui Denise Harrison. Toate astea ii bulversasera viata si o facusera vulnerabila. Probabil acesta era motivul pentru care stia ca nu poate rezista avansurilor facute de catre James.

Plati, se ridica de pe scaun, il apuca de mana pe acest barbat care o dorea cu ardoare  si iesi din bar , cu el in urma ei, unduindu-si cu gratie trupul in rochia stramta pe care o purta.

Furtuna era in toi, dar lor nu le mai pasa.

                                    *

Statea in fata imobilului privind fereastra care corespundea apartamentului Victoriei Damon. Luminile erau stinse. O vazuse pe femeie cand parasise cladirea, in urma cu cateva minute, si paru grabita. Acum era momentul prielnic cand el trebuia sa actioneze.

Se indrepta cu pasi repezi spre intrare, atunci cand il vazu pe portar plecand de la postul sau. Reusi sa patrunda in cladire si sa ajunga la lift, fara ca prezenta sa sa-i fie observata- receptionera era preocupata sa vorbeasca la telefon si sa-si pileasca unghiile.

Cand liftul ajunse la etajul sapte, barbatul isi ridica gulerul de la haina, incercand sa ofere prea multe detalii in cazul in care s-ar intalni cu cineva pe palier. Ajunse in fata usii apartamentului si scoase din buzunar un ac de siguranta. Se apleca, pentru a fi la acelasi nivel cu yala, introduse acul si incepu sa-l rasuceasca, asa cum mai facuse de cateva ori. Insa, de data aceasta, se pare ca nu mergea. Se chinuia de mai bine de cinci minute, insa broasca parea sa nu cedeze. Incepu sa-si piarda rabdarea, mici broboane de transpiratie, incepand sa-si faca aparitia pe fruntea barbatului. Pufni disperat si se abtinu cu greu sa nu dea cu pumnul in usa masiva de lemn. Isi indrepta spatele, si incerca sa se gandeasca. Un gand ii strafulgera mintea si apasa pe clanta. Usa se deschise. Nu reusise sa deschida el usa, deoarece usa nu era incuiata. Pasi in interiorul apartamentului, inchizand usa in urma sa. Cauta intreruparorul, fara sa-si dea manusile negre de piele jos. chiar inainte sa aprinda lumina isi dadu seama ca facea o prostie. Nimeni nu trebuia sa stie ca el se afla acolo, iar  Victoria Damon cu atat mai putin. Scoase minuscula bricheta din buzunar, care din fericire avea si lanterna. Reusi sa vada ca in coltul camerei in care era, se afla un fotoliu. Se aseza acolo, de unde o va vedea cand va intra in camera, insa el va putea actiona inainte de a fi vazut.

Biletul trimis Rebeccai isi atinsese scopul, putuse sa-i vada reactia chiar el. Cat despre Rachel si Victoria, se hotari sa le faca o scurta vizita fiecaruia. Privi ecranul telefonului. Arata ora 23:45. Se sprijini mai bine de spatarul fotoliului si inchise ochii. Apoi, isi amintise ca usa apartamentului ramase descuiata. Deschise ochii si se hotari sa ramana atent la usa. Isi scoase pistolul din buzunarul hainii, pentru a o ameninta pe femeie, cand va constientiza prezenta sa.

Dintr-o data, usa se deschise, lumina de pe palierul facandu-si aparitia pe podeaua camerei. Insa, de unde se afla barbatul, nu putea vedea cine urma sa intre. Acesta se ridica, pasi spre intrare, avand arma pregatita in mana dreapta. Insa cand ajunse in dreptul usii, si vazu cine statea in fata sa, isi inabusi cu greu un strigat. Intr-o fractiune isi indrepta arma in fata,se pregati sa apese pe tragaci,  insa tot ceea ce auzi fu sunetul unei impuscaturi, iar apoi simti o durere ascutita in frunte.

Ultimul lucru pe care l-a vazut, inainte de a i se incetosa privirea, si de a cadea in somnul vesnic, a fost zambetul satisfacut al unei persoane cu mintea diabolica.

 Putu sa simta impactul cu podeaua, iar apoi nimic.