Umbrele trecutului (ON HOLD)

Intamplare intamplatoare

                                   Intamplare intamplatoare

James Hetfield deschise galant usa cladirii in care se afla apartamentul sau, lasand-o pe Victoria sa intre prima. Aceasta zambi seducator si intra, insa facu cativa pasi, cand mobilul ii suna. Se opri din mers si incepu sa-l caute in geanta. Se uita la ecranul telefonului si vazu numarul Rebeccai. “Minunat! Ce e atat de important incat chiar nu poate fi amanat? “ isi zise si duse telefonul la ureche.

-          Da!? Zise scurt avand tonul ridicat.

-          Nu-mi pasa ce faci in momentul asta, Victoria Damon, ... sau ce urma sa faci! Femeia nu stia sigur daca Rebecca era ironica sau serioasa. Oricum, nu-i placea tonul ei. Vru sa spuna ceva, insa Rebecca i-o lua inainte. Miscati fundul spre apartamentul tau, urgent.  Ne vedem acolo!

-          Ce naiba...? Victoria se opri cand isi dadu seama ca vorbeste singura. Rebecca nu o mai asculta. Femeia se uita socata la telefon, incercand sa inteleaga cuvintele Rebeccai. Ura tonul cu care i se adresase, dar sigur o facuse cu un motiv bine intemeiat.

-          Te simti bine, Victoria? O intreba James, punandu-si mana pe umarul ei.

Ii parea rau ca trebuia sa-l lase pe James singur, mai ales cand si ea il dorea atat de mult. Se apropie de el sigura pe ea- cat de sigura mai putea fi in acele momente- si  il saruta intens ca acesta sa stie ca vor mai fi si alte ocazii. Se intoarse si iesi pe usa , aruncand peste umar un simplu “Pe curand!”.

Barbatul ramase uimit si urmarind-o cu privirea pe Victoria, in timp ce pleca unduindu-si corpul. Se intreba cum de nu o remarcase in anii de liceu si incerca sa resimta sarutul de mai devreme.

*

Taxiul o lasa pe Victoria la o distanta considerabila fata de locul unde se afla imobilul sau, insa masina nu mai putu sa inainteze deoarece strada era blocata de masinile de politie ce impanzeau locul. Victoria plati soferului si se indrepta cu pasi nesiguri spre un politist ce se afla in fata sa. Se afla la doar cativa metri distanta cand o mana ii acoperi gura, in timp ce cealalta o luase de mijloc si o trase in gangul intunecat, dintre cladirea sa si cea vecina.

Victoria incepu sa se zbata si sa-si taraie picioarele pe asfaltul umed. Incerca sa tipe, insa din cauza sperieturii realiza ca nu putea sa scoata niciun sunet. Deodata simti cum mijlocul ii este eliberat, iar inainta sa poata reactiona, cazu in fund pe pamantul rece. Victoria cazu pe spate, prefacandu-se lesinata, crezand ca va scapa- cel putin actrita care facuse schema intr-un film pe care-l vazuse in urma cu cateva saptamani, o facuse. Corpul ii tremura, neputand sa se controleze.

-          Poti sa termini cu prostiile, Victoria Damon?!

Victoria deschise unul dintre ochi si o privea pe Rebecca Newman, care statea aplecata deasupra ei, fata fiindu-i slab luminata de lumina provenita din strada.  

-          Iar te uiti prea mult la filme? Ii reprosa cu ironie Rebecca. Victoria nu stia ce sa faca. Nu-si putea crede urechilor ce auzea. Era foarte furioasa. Se ridica de jos, si se repezi la detectiv, care se dadu un pas in spate pentru a se feri de palma sa.

-          Te omor!  Striga Victoria in timp ce incerca sa o puna mana pe Rebecca.

Aceasta insa se ferea, zambind in sinea ei de psiholog. Nu o mai vazuse niciodata atat de nervoasa- era ceva cu totul nou. Insa aceasta situtia trebuia sa se termine. Rebecca apuca mana dreapta a Victoriei si o duse la spate, in timp ce o lipi cu fata de peretele murdar si umed al cladirii.

Victoria gemu si inceta sa se mai zbata. Era obosita si vroia sa se culce.

-          Da-mi drumul...