Mai intai, prinde-ma!

Mai intai, prinde-ma! Cap.16

    O zi a îndrăgostiților perfecta, prieteni minunați!

    Mahmureala e la fel de cacacioasa indiferent ce torni in tine ! Ceva scump si rafinat sau o poșirca ieftină îți da aceiași durere de cap pe care o am eu acum si mi-as dori ca cei zece negri mititei care executa un dans tribal pe creierul meu sa se oprească dracu din țopăit!
   Țeasta imi pulsează dureros si cu cat încerc sa-mi amintesc evenimentele nopții trecute, cu atat ma doare mai tare. Nu ma ajuta nici cel sau cea care ma zguduie de zici ca a luat casa foc! Spre binele oricui a îndrăznit sa-mi tulbure somnul de bețiv sper sa fie ceva cu adevărat serios si important.
- Trezește-te! Sebastian !
- Doamne ferește! Oricine ai fi, nu ma mai zgâlțâii! șoptesc înfuriat. Vocea pe care am vrut-o cat mai autoritara a sunat ca un schelălăit jalnic, lucru de care agresoarea mea profita. Da, e o femeie! Si curajoasa!
- Deschide ochii si bea asta!
    Mirosul parfumat si acrișor al lămâilor din limonada imi provoacă greață la început dar gustul vietății care si-a găsit sfârșitul cu multe ore înainte, in gura mea, ma fac sa întredeschid precaut un ochi. Paharul e la câțiva centimetri de fata mea si e mare, acoperit de bruma, si arată delicios acum cand simt arșița care imi pârjolește gâtul. Asta dacă reușesc sa-l duc pana la gura!
- Dacă nu-l bei acum ți-l torn in cap! mârâie amenințător femeia. Indiferent ce alegi, tot te trezesc!
  Al dracu sa fiu dacă nu vorbește serios si cum nu sunt dispus la o baie rece încerc sa ma ridic. Nu e nevoie decat sa-mi ridic putin capul si realizez ca am adormit in birou, înconjurat de sticle ca ultimul bețivan dintr-o bomba ieftină. Camera  începe sa se învârta si aștept sa se oprească înainte sa beau limonada rece fără sa o dau pe mine.
   Sprijinita de birou, Rosa e imaginea vie a unui inchizitor spaniol de acum câteva sute de ani dar nu ma las impresionat. Se vede treaba ca băutura m-a făcut un pic nesimțit, in alte circumstanțe m-as fi făcut mic in sinea mea, de rusine.
   Imi ia ceva timp sa ma ridic in picioare si nu sunt convins ca e o idee buna. Sunt la fel de sigur pe picioare ca un bebelus ce face primii pași. Ajung cu greu la usa si in fata mea se întinde un alt obstacol, mult mai mare si aproape mortal: scările.
- Lasă-ma sa te ajut! spune femeia.
- Nuuuu, lungesc cuvântul. Pot si singur! Vrei sa ne întrecem? chicotesc eu.
  Rosa mormăie ceva si își da furioasa ochii peste cap. Pot sa jur ca mi-ar pocni bucuroasa una peste ceafa, dacă ar putea si ar fi putin mai înaltă, bineînțeles.
    Urcarea treptelor se dovedește a fi proba olimpică in situația mea si imi vine sa cer ovații cand ajung întreg sus. Usa întredeschisa de la camera soției mele imi face cu ochiul si țâșnesc mai repede decat m-as fi crezut in stare spre ea.
- Sebastian! Las-o sa doarmă! mârâie Rosa in spatele meu.
    Draperiile sunt apropiate si in camera obscura reușesc totuși sa văd pletele întunecate ale Sorayei, împrăștiate pe perna. Nu pare sa doarmă prea adânc, mici bolboroseli ii scapă de pe buzele senzuale si pe care am chef sa le sărut chiar acum. Un gând m-a fulgera brusc si ma arunc in pat lângă ea, chicotind.
- Iubito, noi am pus-o de-o petrecere aseară? Si tu esti marmura?!
   Din usa, Rosa chitaie indignata si nu m-ar mira sa-mi iau una peste ceafa la ce fulgere are in ochi. Femeia de lângă mine începe sa se trezească si după ce ma privește lung, scuipa împleticit:
- Ieși. Afara. Bețiv. Nenorocit. Curvar. Trădător.
   Ei dracie! Nu imi amintesc sa fi făcut nimic din ce ma acuza, nici măcar sa fi băut dar hai sa zicem ca pe asta o cred, încă sunt manga! Dar restul?!
- Hei! ma răstesc la Rosa indignat, pe vrăjitoare de ce nu o cerți? Si ea e marmura!
   Gata! Acum chiar nu mai scap! Cu o putere neobișnuit de mare pentru o femeie atat de mica, Rosa reușește sa ma ducă pana in dormitorul meu, unde imi face vânt in pat. Usa care se trântește in urma ei e o lovitura dura pentru bietul meu cap si mormăind cuvinte deloc măgulitoare la femeile din casa mea, adorm.

   Cheful pe care l-am tras de unul singur acum o saptamana a lăsat urme adânci. Rosa inca are pe fata o expresie indignata de câte ori se uita la mine, cat despre Soraya...cred ca m-ar vrea mort. In fiecare zi încerc sa stau de vorba cu ea si nu ajung mai departe de pragul ușii. Afurisita, păstrează ceva casant si mortal pentru fiecare apariție a mea, totul punctat cu niște înjurături foarte creative.
   Cand m-am trezit intr-un final din beție, chiar si eu am fost impresionat de prostiile mele dar, ajunge! O înțeleg pe Soraya, nu in totalitate dar, are o scuza, una mare dacă ma gândesc la Gabrielle. Femeia asta a devenit piaza-rea din viața mea si probabil voi renunța la finețuri data viitoare cand vine neinvitata.
   Singurul care înțelege si a fost amuzat de gafa făcută in dormitorul soției mele e Luis. Tot el e cel care face pe mesagerul câteodată deși primesc invariabil același răspuns: du-te dracu!
   Antonia e alta aliata si singura care nu cedează la toanele Sorayei deși aceasta din urma, nu face decat sa mănânce putin si sa doarmă mult. Somn, după cum mi-am dat seama intr-un final, indus de somniferele primite in spital si pe care i le-am luat fără sa stau pe gânduri. Orice am avea de înfruntat, o vom face împreuna !