Mai intai, prinde-ma!

Mai intai, prinde-ma! cap.1

Acest capitol este pentru domnisoara ThingsChange ! Multumesc frumos pentru coperta, a fost o surpriza foarte placuta!

Ascuns intr-o firida din uriasa sala de bal, savurez paharul de scotch in liniste dupa ce am fost practic haituit inca de la sosirea mea aici, acum mai bine de doua ore. Toate aceste femei frumoase si delicate, mi-au facut o balanta analitica si un bilant sintetic al afacerilor incheiate, atat de exact incat contabilii mei ar fi invidiosi. Sub infatisarea unor creaturi gingase si neajutorate, se ascund adevarate pradatoare, mult mai repace si viclene decat rudele lor masculine.
Plictiseala ma cuprinde incetul cu incetul si ma gandesc cum sa dispar fara sa atrag prea mult atentia cand murmurul multimii creste precum un val ce se apropie de tarm, facandu-ma curios.
Infatisarea neobisnuita si complet neconventionala a fetei care si-a facut intrarea, imi provoaca un ras inabusit si brusc, plictiseala dispare.
Gazdele, aflate la cativa metri departare, icnesc costernate de aparitia incredibila. Mica de statura, capul ei nu cred ca depaseste pieptul meu, fata poarta cu dezinvoltura o rochie de seara neagra ce se opreste deasupra genunchilor, mulata pe un corp demential, geaca scurta de piele si...bocanci.
Parul incredibil de negru este lung si atat de des incat coada ce-i atarna pe spate are grosimea bratului . Si nu e una dintre anorexicele care defileaza pe podiumuri, e supla dar voluptoasa in acelasi timp. Pielea de culoarea mierii, ma duce cu gandul la femeile din tara mea, Spania.
-Pe asta cine a chemat-o aici? Suiera tanara blonda aflata in grup.
-Bunicul tau, cine altcineva? Poarta-te frumos, scumpo! Toata lumea e cu ochii pe noi! Spune ingrijorata femeia mai in varsta. E verisoara ta!
-E o corcitura! Suiera veninos blonda, afisand totusi un suras crispat.
Alaturi de ele se afla un barbat mai in varsta si un tanar ce o tine protector de talie pe femeia inversunata. Acestia nu fac niciun comentariu, urmarind cu privirea noua venita ce se indreapta spre batranul din scaunul cu rotile, in cinstea caruia s-a organizat dineul din aceasta seara. Aflat la venerabila varsta de 80 de ani, Thomas Stanford, a cedat oficial conducerea companiei, unicului sau fiu in viata, Liam, sarbatorindu-si si ziua de nastere.
La vederea fetei ce se indreapta zambitoare spre el, ochii batranului se incalzesc, umezindu-se usor. O fericire fara margini se citeste pe fata lui cand tanara il saruta duios pe obrajii zbarciti si teasta cheala. Afectiunea dintre ei e aproape palpabila, lucru ce o deranjeaza cumplit pe blonda care incepe sa se maimutareasca discret:
-Asa, imbratiseaza-ti corcitura! Doar e nepoata favorita! Ticalos batran si prost!
-Claire! Asta nu e limbajul unei doamne! Icneste femeia mai in varsta.
-Claire, e totusi tatal meu si bunicul tau, fetito! Si te iubeste si pe tine! Maraie nervos barbatul.
-Scutiti-ma! Favorita lui a fost intodeauna, Soraya! Le-o taie fata parintilor ei ce o privesc nemultumiti.
Mica drama de familie ce are loc sub ochii mei, imi intareste parerea despre rasfatatele tinere doamne din societatea new-yorkeza. Educatia si scolile inalte nu au reusit sa le modeleze caracterul, doar a adaugat un lustru la suprafata, interiorul fiind gaunos si anost.
Anul pe care mi l-am petrecut aici, extinzandu-mi afacerile din Spania, m-au invatat o lectie importanta despre viata. Cu cat contul din banca are mai multe cifre, cu atat esti mai cautat si bagat in seama, incepand de la barbatii cu care inchei afaceri si terminand cu sotiile si ficele lor.
Numele Sebastian del Castillo umple saptamanal prima pagina a tabloidelor, presa logodindu-ma cu fiecare femeie, cu care ies, lucru ce mi se pare absurd tinand cont ca am declarat foarte serios ca nu sunt interesat de o casatorie pana la 30 de ani si eu nu am decat 28!
Aparitia subita a fetei in grupul celor patru, imi deturneaza intentia de a ma retrage discret si imi reiau nedemna activitate de spionaj dar care devine tot mai interesanta.
-Buna seara, unchiule! Matusa! Saluta fata, ignorand cu buna stiinta restul persoanelor spre ciuda verisoarei sale care se pregatea sa deschida gura.
-Buna, Soraya! Saluta rece matusa ei in timp ce unchiul o imbratiseaza formal, fara nici un pic de caldura.
Tanara pare neafectata de primirea rigida si cu un suras misterios pe buze, se adreseaza tanarului ce pare putin infricosat cand este tintuit de ochii ei. Si ce ochi! Dumnezeule! Un gri-verzui superb, acum mai mult verde decat gri.
-Si tu esti...
-Logodnicul meu! Si stai departe de el! Sare ca arsa blonda.
-Claire! Erai si tu aici? Nici nu te-am vazut, verisoara! Ranjeste ea spre fata ce o ucide din priviri.
-Pe dracu, nu m-ai vazut! Ma ignori cu buna stiinta! Stii, vazand cat e ceasul, am sperat ca nu mai ajungi, suiera Claire.
-Ah, dar nu am vrut sa te privez de incantatoarea mea prezenta! Stiam ca imi duci dorul! Cum mi-am terminat serviciul, am venit intr-un suflet! Ranjeste Claire.
-Puteai sa ne scutesti! Nimeni nu ti-a simtit lipsa!
-Fetelor! Destul! Se rasteste infuriat Liam Stanford, sagatandu-le din priviri pe cele doua. Sunteti verisoare, aveti acelasi nume!
-Niciodata! Daca fratele tau nu ar fi fost asa de prost, nu s-ar fi insurat cu o salbatica dintr-un colt uitat de lume si poate as fi avut si eu o ruda normala, nu o corcitura!
Doar un reflex uimitor al tanarului, a oprit-o pe bruneta sa nu sara pe scorpia blonda. Cu ochii in flacari, acum aproape de cel mai pur verde, aceasta maraie:
-Asculta-ma bine, idioato! Faptul ca ti-am permis sa te iei de mine, e una, nu ma doare nici in cur, dar daca mai scoti un singur cuvant pe gura aia spurcata, despre parintii mei, te nenorocesc! Amandoi te-au iubit! Doar Dumnezeu stie de ce! Ai fost o catea ticaloasa de mica!
-Pentru numele lui Dumnezeu, terminati! Se uita lumea la noi! Se lamenteaza doamna mai in varsta, a carei obraji s-au facut ca para focului. Limbajul nepoatei sale nu pare sa o mire, realizeaza probabil ca fiica ei, il merita cu varf si indesat.
Smucindu-se din mainile tanarului barbat, se uita dispretuitor spre rudele sale si spune ironic:
-Ma scuzati! Merg sa socializez, aici mi-a ajuns!
Le intoarce spatele, lasand in urma ei patru oameni care-si manifesta dezaprobarea fata de intentia ei prin diferite exclamatii:
-Doamne fereste!
-Sfinte Doamne!
Se pare ca Dumnezeu e cel mai puternic talisman invocat pentru a reduce din dezastrul pe care il prevad in urma socializarii cu elita rigida si curioasa din incapere.
Mica bruneta se misca sigura pe ea si cu eleganta printre oamenii ce o privesc curiosi, din cand in cand, cate o doamna in varsta, imbratisand-o afectuos.
In ciuda tinutei noncomformiste, pare imperturbabila in cursa ei, complet neafectata de tinerele imbracate in cele mai noi creatii a celor mai scumpe case de moda, a caror surasuri ironice si malitioase, le intoarce plina de gratie.
O pierd din ochi cand dispare pe usile imense ce da pe terasa si ma strecor neobservat din ascunzatoarea mea, hotarat sa cunosc mai indeaproape superba si salbatica creatura.
Cu infinite precautii evit orice persoana, iesind pe terasa mare si slab luminata, acum pustie. Contrariat, cercetez mai atent locul, un punct rosiatic atragandu-mi atentia. In coltul cel mai indepartat, asezata pe un scaun si cu picioarele sprijinite pe balustrada ce imprejmuieste locul, fata...fumeaza.
Incercand sa nu o sperii, ma indrept catre ea facand un zgomot usor. Ma aude si in timp ce ma asez langa ea, ne studiem in tacere reciproc.
-Sebastian del Castillo, ma prezint primul.
Dupa un timp de gandire scurt un suras amuzat ii infloreste pe buze si spune:
-Soraya Stanford. Acel... Sebastian del Castillo?
-Se pare ca reputatia mi-a luat-o inainte, zambesc eu. El si nimeni altul.
-Poate nu ne invartim in aceleasi cercuri dar e imposibil sa nu te stie cineva, cand tii prima pagina din toate tabloidele. Nu ma interseaza maculatura aia dar iti sare in ochi cand sunt expuse la vedere in toate standurile de ziare.
Un chelner se apropie de noi, pe tava avand o ceasca mare de cafea.
-Cafeaua dumneavoastra, domnisoara. Pot sa va mai ajut cu ceva?
-Nu, multumesc. Anunta-ma cand e gata bunicul.
-Binenteles. Dumneavoastra doriti ceva, domnule?
-Nu, multumesc.
Dupa ce baiatul se retrage, linistea se lasa intre noi, timp in care o studiez atent si fara sa ma feresc. Nu cred ca are 18 ani, obrajii fini si fara nici un fel de machiaj, pastrand inca o rotunjime copilareasca. Ochii exotici au gene lungi si intoarse iar gura...te indeamna la lucruri ...pacatoase. Buze pline si rozalii pe care sa le musti si apoi sa le lingi cat mai incet, savurandu-le aroma .Ma misc usor pe scaun, pozitia devenind incomoda si intr-un colt indepartat al creierului, o voce mica si rautaciosa sopteste: pedofil. Prefer sa o ignor, gandindu-ma la vremurile indepartate cand fetite de 12 ani erau casatorite cu batrani de 70 iar cele de 18 ani, nemaritate, erau considerate fete batrane.
-Am trecut testul? Voce ei sparge linistea adanca dintre noi .
-O, da! Cu cea mai mare nota! Otrava aia din care tragi cu pofta e singurul lucru aiurea. Nu iti este mila de plamanii tai?
-Nu fumez des, doar cand sunt nervoasa sau stresata. Oricum, nimanui nu-i pasa!
-Tin sa te contrazic! Domnului acela batran, careia i s-a umezit ochii cand te-a vazut, ii pasa!
-Bunicul. Da, el e singurul care imi mai duce grija, din pacate nu pentru mult timp. E foarte bolnav, ofteaza ea.
-Imi pare rau! Te iubeste foarte mult!
-De unde sti? M-ai urmarit? Intreaba ea curioasa.
-Fara intentie. De fapt, ai avut o intrare...spectaculoasa si nu cred ca fost cineva care sa nu te observe!
Rade cu pofta si nu pare stanjenita de remarca mea, ba chiar face haz.
-Imi imaginez! Toate aceste doamne aranjate pana la cel mai mic detaliu, cu rochii si coafuri ce depasesc profitul national brut al unei tari din lumea a treia,au fost probabil oripilate de aspectul meu. Dar, stii ce? Nu imi pasa!
-Mi-am dat seama! Poti sa crezi ce vrei dar da-mi voie sa-ti fac un compliment. Esti incantatoare si fara o tona de machiaj si rochie de firma.
-Incep sa inteleg cum ti-ai castigat renumele de cuceritor! Si pe buna dreptate! Imi faci cumva curte?
-Nu inca, scumpo! Te las sa mai cresti! Nu ma grabesc! Glumesc eu desi o cuta i s-a format pe fruntea neteda.
-Cati ani crezi tu ca am? Intreaba ea oarecum iritata.
-18 ani?!
-Gresit! Am facut deja 19 ani. Desi...multumesc.
-Pentru putin, ranjesc eu.
Baiatul care a servit-o mai devreme, se apropie discret si spune incet:
-E gata, domnisoara.
-Multumesc si se ridica grabita. Se intoarce spre mine spunand:
-Mi-a parut bine, domnule del Castillo. Acum trebuie sa plec, ma asteapta bunicul.
-Doar Sebastian, Soraya! Chiar, ce nume e asta? E foarte frumos!
-Arab. Mama era araboaica. Inseamna "printesa" si eu am fost printesa lor !Nu am mai avut frati sau surori. Acum, trebuie sa plec. La revedere, Sebastian!
-Ne mai vedem, Soraya! Strig in urma ei si un sentiment straniu de tristete pune stapanire pe mine. Locul pare gol, pustiu, fara prezenta ei si imi doresc sa o pot revedea.
Sala uriasa e plina de parfumuri grele, amestecate, conversatiile din jurul meu devenind un zumzet enervant. In ciuda rugamintilor gazdei si cu riscul de a parea necioplit, ma hotarasc sa plec. Nu mai e nimic care sa-mi starneasca interesul desi logodnicul tinerei Claire Stanford, Alan Roberts, a incercat sa ma atraga intr-o comversatie privind viitoarele mele afaceri. Nu stiu de ce, dar imi este antipatic, ca si logodnica lui dealtfel, un motiv in plus sa-i tai elanul si sa ma car naibii de aici, cat mai repede. Aerul devine... irespirabil!
M-am urcat in masina si inainte sa plec, m-am gandit unde m-as putea duce. Sa merg acasa e imposibil, Rosa, menajera, administratorul, mama, ce vreti voi, ar crede ca sunt bolnav! Nici nu mai stiu cand am ajuns ultima data inainte de 12 noaptea, intr-o zi de sambata.
O silueta micuta trece agale pe langa masina mea si un ranjet cat China imi apare pe fata. E Soraya! Stiu ce fac acum!Pornesc masina si in dreptul ei ma opresc, lasand geamul din dreptul pasagerului jos.
-Pot sa te duc undeva? intreb.
-In Maldive? Spune ea foarte serioasa.
-Binenteles! Urca! Fac eu jocul in continuare desi as putea sa o duc si la Polul Nord daca ar vrea.
Ezita la inceput ca apoi sa urce hotarata in masina.
-Am glumit! Lasa-ma intr-o statie de taxi. De acolo ma descurc.
-Eu nu! Pot sa te duc si in Bora Bora. E mult mai frumos acolo. Dar mai intai, nu vrei sa mancam ceva? Mi-e o foame de lup si nu-mi place sa mananc singur.
-Ceva nesanatos? Stiu un loc, unde se mananca cea mai buna pizza din New York.
-Pizza sa fie! Spune-mi unde trebuie sa ajungem!
-Central Park. Asta e un Bugatti Veyron?
-Da. Iti plac masinile?
-Da, cu toate ca inca nu mi-am luat una desi am permis. Ce model este? Nu cred ca am mai vazut una la fel?
E chiar serioasa si sincer interesata, nu o face doar de dragul unei conversatii asa ca raspund si eu la fel.
-E ultimul model si face parte dintr-o colectie dedicata personalitatilor care au influentat de-a lungul vremii, aceasta marca. Aceasta editie este in onoarea fondatorului marcii, Ettore Bugatti. De fapt asa se si numeste, Bugatti Veyron Grand Sport Vittesse Ettore Bugatti. Face parte din colectia Les Legendes de Bugatti. Si de ce nu ti-ai luat o masina? Nu cred ca banii sunt un inconvenient!
Nu imi raspunde si nici eu nu insist desi mi se pare curios. E una dintre cele mai bogate mostenitoare dar nimic nu arata asta, bocancii si geaca sunt de calitate dar nu ceva iesit din comun iar rochia e dintr-un magazin oarecare, nicidecum dintr-o colectie exclusivista si limitata.
-La 18 ani m-am mutat in casa mostenita de la mama mea, singurul lucru de care nu s-au putut atinge avocatii unchiului meu. In plus, am primit si o suma de bani care adunata la salariul meu, imi permite sa ma intretin singura fara sa apelez la rudele mele. Alocatia pe care o primeam lunar mi-a fost taiata cand m-am mutat de acasa si pana la 23 de ani, nu ma pot atinge de mostenirea mea, care in momentul de fata este administrata de unchiul meu.
-Bunicul tau ce a zis?
-Bunicul a fost intodeauna de acord cu deciziile mele si a inteles ca nu mai puteam locuii in aceeasi casa cu verisoara mea fara sa ne omoram una pe alta. Pot spune ca a fost chiar mandru de hotararea mea. Sincer, nu regret nici macar o clipa alegerea facuta! Uite, opreste acolo! Si imi arata micutul local inghesuit intre o cafenea renumita si un salon de infrumusetare.
*************