Secrete

8.1K 665 8
                                    

   Simteam cum lumea se prabuseste. Nu era posibil asa ceva! Nu Melissa!
De ce ti-e frica nu scapi! Tata imi spusese asta odata.Ei bine chiar e adevarat. Dar totusi ceva nu se lega. O preoteasa se naste odata la cinci sute de ani. E imposibil sa se nasca doua in doar douazeci de ani. Trebuie sa existe o explicatie, dar pana atunci trebuie sa-i tin puterile Melissei sub control.
   Am apucat-o de umeri si am constrans-o sa se linsteasca din plans.
-Ce ai vazut? Trebuie sa-mi spui, Melissa.
-Era o casa veche, unde a murit o familie ,i-am vazut simbolul. Am vazut si o scrisoare. Avea o caligrafie eleganta, nu stiu cui apartinea.
   Stiam despre ce casa vorbeste si brusc mi s-a pus un nod in gat.
-Ce simbol? Am intrebat cu glas tremurat.
-Un vultur alb.
   Pamantul mi-a fugit se sub    picioare si am cazut pe jos. Nu-mi venea sa cred asa ceva. Nu era posibil! De ce acum? De ce dupa atata timp trebuie sa mi se deschida iar rana?
  Melissa s-a asezat langa mine, privindu-ma cu ochii ei albastri si curiosi.
-Al cui e simbolul, matusa?
Ii spusesem Melissei ce se intamplase cu familia noastra, dar am evitat sa-i spun mai multe amanunte de frica ca va dori cândva sa se intoarca acasa. Si totusi uite-ne aici.
   Am tras aer in piept.
-Este simbolul familiei mele, scumpo. Dar nu inteleg de ce ti s-a aratat tie si nu mie. Ai mai vazut si altceva?
-Da. O scrisoare. Nu am vazut ce scria dar era langa simbolul tau. Altceva nu am vazut. Dar a durut.
-Stiu Melissa. Asa va durea mereu. Capul iti va exploda si ochii te vor arde.
Stiam foarte bine cum e si tocmai de asta nu am vrut ca si ea sa aiba un asemenea blestem. In viata nu primesti mereu ce iti doresti si am invatat asta pe propria piele.
-Sunt ca tine, matusa?
   Buzele ii tremurau si avea lacrimi in ochi. Imi era atat de mila de ea.
-Am avut si eu exact aceeasi varsta cand mi s-au declansat. Nu trebuie sa te sperii. Te vei obisnui. Important e ca nimeni sa nu afle. Ne-am inteles?
-Da.
-Promiti?
-Da.
   Si atunci stiam ca mi-a raspuns sincer. Aveam capacitatea de a-mi da seama cine minte si cine nu. Si desi nu i-am spus asta Melissei, era destul de inteligenta incat sa isi  dea seama.
Si atunci m-a izbit un gand.
-Arata-mi incheietura.
   Melissa si-a intinsa mana si exact cum banuiam. Ii aparuse insemnul spiritului: o cruce neagra cu colturile intoarse.
-Haide in camera! Trebuie sa-l ascundem! Am spus sarind in picioare si tragand-o dupa mine.
   Fiecare inger avea pe incheietura mainii insemnul elementului in care se specialializase. Eu imi desenam pe insemnul meu cu vopsea niste flacari si toti credeau ca elemntul meu e focul. Acelasi lucru trebuia sa i-l fac si Melissei.
Pe coridor toti se uitau la noi surprinsi sau incruntati de parca l-ar fi fazut pe diavol in persoana, dar nu-mi pasa. Imi pasa de Melissa.
   Am intrat in camera si am inceput sa caut prin cufere sticlutele cu vopsea si pensulele. Si atunci am simtit. Aerul se incarcase de magie si m-a strafulgerat o amintire. O familie care a murit si un inger caruia i se innegrisera aripile. Dar nu era amintirea mea. Era amintirea ingerului care a sarit sa ma apere ieri. Si atunci cineva a ciocanit in usa. Era el.
-Luate-ar naiba! am spus in soapta.Melissa ,baga-te sub patura!
   Am aruncat sticlutele in cufar si am strigat spre usa:
-Intra!
   Usa s-a deschis si pe ea a intrat un barbat de vreo douazeci si ceva de ani. Era inalt si brunet exact cum l-am vazut in viziune. Avea pielea maslinie si perfecta, iar ochii ca ciocolata calda ma sfredeleau din cap pana in picioare. Era superb. Trebuie sa ma gandesc la cum sa-l scot mai repede de aici ca sa-i acopar semnul Melissei.
-Va pot ajuta cu ceva? am intrebat distanta.
   A tras aer in piept oftand, inainte sa-mi raspunda.
-Eu am fost desemnat pentru a va fi gardian, ducesa Victoria.
   Judecand dupa incruntarea sparancenelor puteam sa jur ca nu prea-i prieste ideea.
-Da ,am auzit. Am spus suparata.
-Doriti sa va insotesc undeva, doamna?
-Ne veti insoti la masa, dar mai intai va rog sa ne lasti sa ne schimbam.
   Christian a ridicat din sprancene si am simtit cum inlemnesc. Daca nu iesea ce ma faceam? Ma rugam in gand sa ma creada.
-Dar nu sunteti deja imbracata?
  Ce ma fac acum?
Daca mai venea cineva si o punea pe Melissa sa coboare din pat? As pierde-o si pe ea la fel ca pe parintii mei. Simplul gand m-a facut sa ma cutremur. Plus ca exista posibilitatea ca Melissa sa mai aiba o viziune si trebuia sa-i prepar o licoare, din flori de pelin si trandafir negru, pentru a o linisti. Trebuia sa-l scot afara cu orice pret. Chiar daca asta insemna ca trebuie sa-mi folosesc magia ca sa-l constrang. Si totusi ceva imi spunea ca daca as face asta nu va fi deloc usor. Asa ca am apelat la planul B.
-Lordul meu, nu cred ca vreti sa-l chem pe fratele dumneavoastra si sa-i spun ca-mi invadati intimitatea. Am spus pe cel mai mieros ton.
-Va rugam, domule ! Trebuie sa-mi schimb rochita. Vedeti ? m-am patat cu cafea.
    Melissa i-a aratat rochita patata. Imi venea sa rad. Isi varsase ceasca de pe noptiera in poala.   Fetita asta era un geniu.
Gardianul s-a uitat la ea si a dat din cap, iesind afara.
   M-am repezit la Melissa luand-o in brate.
-Esti incredibila! I-am spus razand.
   In timp ce-i pictam semnul pe mana ma gandeam de ce tin arhanghelii un inger cazut printre ei. Si ce a facut atat de rau de i se innegrisera aripile? Nu stiam. Dar aveam de gand sa aflu!

Îngerii NorduluiWhere stories live. Discover now